Drept la replică

Dreptul la replică, privind articolul din Crai nou, nr. 9139, din 29 noiembrie 2023, p. 16.

Stimaţi reporteri şi jurnalişti,

Vă mulţumesc pentru interesul şi grija acordată evenimentului Sfinţirii „Palatului Dornelor”.

Întrucât am studiat cu multă acribie arhivele naţionale şi cele vieneze privind istoria Fundaţiei Fondului Bisericesc religionar greco-ortodox, am sesizat câteva inadvertenţe în luările de cuvânt ale unor invitaţi la evenimentul amintit, precum şi în spaţiul virtual al internetului.

De dragul Adevărului şi al corectitudinii istorice, voi arăta „sine ira et studio (fără ură şi părtinire), doar câteva dintre neadevărurile colportate voit sau nevoit despre „Palatul Dornelor”.

1. Istorie şi revelaţie divină

Cicero spune: „Historia magistra vitae” (est) – Istoria este învăţătorul vieţii. Dacă istoria este falsificată sau „cosmetizată”, atunci ea devine sursa tuturor relelor, a erorilor şi a disputelor sterile, atacând Adevărul, care nu este ceva, ci Cineva, însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, Cel care se identifică cu „Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 16), întrucât Dumnezeu face parte din Istorie şi se revelează în Istorie, ca timp al cercetării noastre (Luca 19, 44).

2. Lupta elitelor vremii pentru a-L scoate pe Dumnezeu şi Biserica Sa şi din Istorie

Cu scopul de a-L pune pe Dumnezeu „la colţ”, s-a creat în decursul veacurilor o cenzură şi o persecuţie a elitelor modernizatoare ale Istoriei.

De exemplu, în sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea, secularizarea vieţii româneşti s-a făcut cu scopul de marginalizare şi transformare a Ortodoxiei într-o religie cel mult tolerată. Pentru aceasta „au modernizat” Biserica confiscându-i proprietăţile1, au restricţionat accesul la monahism2, au aruncat elita civilă şi eclezială în închisorile comuniste şi la canal, etc.

Secularizarea era gândită ca o aplicare a unui întreg mecanism de colonizare culturală şi ideologică occidentală sau bolşevică răsăriteană a românilor, „menit, pe de o parte, smulgerii deprinderilor, concepţiilor şi chiar a limbajului vechi specific unui popor răsăritean şi ortodox şi, pe de altă parte, a înlocuirii tuturor acestora cu deprinderi, concepţii şi limbaj noi, modern, a omului nou, care să corespundă unei naţii, aşa cum o concepeau elitele modernizatoare ale României”3 şi elitele unui regim ateu represiv4, care doreau „să salveze” România de Dumnezeu şi de Biserica Sa!

În directiva nr. 34 a lui Beria se precizează: „trebuie acordată o atenţie deosebită bisericilor. Activitatea cultural-educativă trebuie astfel dirijată ca să rezulte o antipatie generală împotriva acestora. E necesar să fie puse sub observaţie tipografiile bisericeşti, arhivele, (muzeele n.m), conţinutul predicilor, cântecelor, al educaţiei religioase, dar şi cel al ceremoniilor de înmormântare”5.

Aceste persecuţii şi experimente ale elitelor modernizatoare, asupra Bisericii Ortodoxe, continuă şi azi cu mai multă agresivitate şi viclenie, aşa cum constatăm în unele articole scrise cu ocazia sfinţirii Palatului Dornelor, precum şi de unii specialişti în arta manipulării şi a dezinformării mediatice (https://www.radiotop.ro/tableta-zilei/cuvintul-doctorului-in-istorie-emil-ursu-mai-greu-decit-cel-al-habarnistilor-comentatori.html).

3. Câteva precizări pentru dl doctor în istorie Constantin-Emil Ursu

Cu tot respectul cuvenit, mult stimate dle dr. Ursu, ştiu că fără voie, aţi preluat informaţii din „massa-media” (e bine scris „massa”), ca fiind credibile. Nu este grav, dacă este dorinţă de îndreptare şi cunoaştere sinceră, întrucât „errare humanum est”.

Având în vedere profesionalismul şi notorietatea dv., cred că am face o echipă cu adevărat profesionistă, pentru a identifica numărul monumentelor istorice din lista celor 1571 de clădiri neretrocedate, care au aparţinut Fondului Bisericesc, vândute şi revândute de samsarii postdecembrişti. Menţionez doar câteva din Vatra Dornei: vechea policlinică balneară, cumpărată la preţ de casare de dl Ilie Cute şi de familia Crăciun, hotelul Carol, şi toate vilele balneare din parc şi din oraş etc, fenomen extins în toată Ţara de Sus a Moldovei!

În schimb, dle dr. în istorie Emil Ursu sunteţi foarte preocupat de a păstra cu orice preţ, numele de „Cazinou”, pentru a nu „mutila” istoria celor care au făcut rapturi şi naţionalizări abuzive cu averea Bisericii!

Următoarele precizări istorice, luate din surse autentice, ar putea să vă ajute spre clarificare, iar eu, personal, aş avea speranţe mari într-o colaborare ştiinţifică şi prolifică cu Domnia Voastră:

1. medicul vienez, şef balneolog al Staţiunii balneare, Arthur Löbel, în renumita sa lucrare despre „Evoluţia istorică a băilor feroase Dorna”6nu a folosit niciodată denumirea de „Cazinou”, pentru sediul „Pavilionul central al Băilor”, numit mai târziu „Cazinou”, în mod peiorativ de secularizaţii vremurilor;
2. nici arhitectul vienez Peter Paul von Brang nu a folosit denumirea de „Cazinou”, întrucât nu a fost proiectat cu această destinaţie, aşa cum se vede din schiţa de mai jos, aflată în Arhivele Naţionale Suceava, Fond Inspectoratul Cadastral Bucovina, mapa 282, original;
3. nu primarul Vasile Deac a fost cel care a iniţiat construirea acestui edificiu, ci pe 3 August 1883, la solicitarea ministrului agriculturii, Julius conte de Falkenhayn, adresează Împăratului Franz Joseph un memoriu, cu rugămintea de a construi un nou stabiliment balnear în Vatra Dornei, peste cel vechi şi primitiv, care este în pericol de prăbuşire, „apreciind costul clădirii, inclusiv amenajarea interioară completă, maşinile şi cazanele la 106.000 guldeni, din veniturile domeniilor şi pădurilor Fondului Bisericesc greco-oriental al Bucovinei”7: „[…] Majestatea Voastră solicităm construirea unui nou stabiliment balnear pe domeniul Fondului Bisericesc greco-oriental din Vatra Dornei şi vă rugăm, să binevoiţi a aproba cele solicitate […]”.

La acest memoriu Împăratul Franz Joseph răspunde prompt şi pozitiv, pe data de 11 August 1883, dând rezoluţia imperială prin care aprobă construirea unei unităţi balneare în Vatra Dornei: „Eu aprob construirea unei noi instalaţii balneare în Vatra Dornei din veniturile domeniilor şi pădurilor Fondului Bisericesc greco-oriental al Bucovinei, în maniera solicitată”8;

1. mitul că Împăratul a donat bani rămâne legendă, propagandă habzburgică şi proletară, întrucât, Staţiunea balneară Vatra Dornei, conform actelor contabile, a fost construită exclusiv din veniturile Fondului, fără subscripţie publică sau alte donaţii, întrucât dreptul civil austriac era foarte restrictiv în acest sens.

Urmare rezoluţiei pozitive a Împăratului, Ministerul de Interne informează despre aprobarea proiectului întocmit de arhitectul vienez Peter Paul Brang, privind construirea unei baze de tratament balnear în Vatra Dornei, pe proprietatea Fondului Bisericesc Ortodox, cumpărată în anul 1870, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 55, din 13 Iulie, Viena. În 1898 se prezintă un raport privind costurile acestui stabiliment, care „ar putea cu uşurinţă să intre în concurenţă cu instituţiile occidentale […] şi că fiecare unitate construită a fost realizată într-o manieră plină de bun gust şi că toate amenajările au fost făcute prin mâinile experţilor locali […], iar banii folosiţi pentru toate acestea au fost judicios utilizaţi”9.

Raportul din 9 noiembrie 1898, Nr. 13.567, al Direcţiei Proprietăţilor menţionează că toate costurile noilor instalaţii balneare din Vatra Dornei se ridică la aproximativ 446.000 de guldeni, din creditul aprobat de (111.000 şi 178.000), în total 289.000 de guldeni, partea din costurile totale care nu sunt acoperite, reprezintă aproximativ 157.000 de guldeni10.

Consistoriul arhiepiscopal greco-oriental al Bucovinei se obligă să achite suma restantă din activele Fondului Bisericesc, cu condiţia ca prin această acţiune „să nu se împiedice creşterea remunerării pentru clerul greco-oriental din Bucovina şi nici reglementarea prestaţiilor pentru văduve şi orfanii lor”11.

Deducem din acest document contabil, precum şi din Regulamentul Duhovnicesc din 1786, că Fondul Bisericesc Ortodox era singura instituţie ortodoxă din Imperiu, recunoscută ca persoană juridică de drept public, (eine juristische Person und öffentlichen Rechts), care se ocupa de plata clerului şi de grija faţă de văduve şi orfani, asigurând un trai decent şi o protecţie diaconal-filantropică corespunzătoare, în Ţara de sus a Moldovei.

4. Centrul Muzeal, Multicultural, Educativ şi Spiritual – „Palatul Dornelor”, sau întoarcerea la denumirea seculară de „Cazinou”, dată tocmai de secularizaţii vremii?

Stimate Domnule Doctor în istorie Emil Ursu, a purta denumirea de „Palatul Dornelor” nu este „o nedreptate pentru istoria Bucovinei”, cum afirmaţi, ci renovând edificiul, se repară şi numele, care a fost rebotezat „Cazinou”, tocmai de răpitorii Fondului Bisericesc şi de „deontologii” vremurilor.

În plus, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, proprietara de drept, are îndreptăţirea morală şi legală, să dea numele cel mai potrivit, conform moralei creştine, întrucât numele reprezintă „ADN-ul” unei persoane fizice sau juridice, respectiv al unui obiectiv cultural-spiritual, în cazul de faţă, care poate să sugereze ascensiunea spirituală şi dinamismul spre „Palatul cel Ceresc”.

Astfel, Biserica se dezice de denumirea de „Cazinou”, nume dat în mod ironic şi batjocoritor, tocmai de persecutorii ei, întrucât în Biserică nu se joacă nici ruletă, nici biliard şi nici păcănele!

Sufletul Culturii este Cultura sufletului, care împreună cu activitatea liturgică şi diaconal-filantropică a Bisericii vor duce naţia română spre înviere, cu „cinstea şi slava neamului său” (Apocalipsa 21, 26).

Pr. prof. dr. docent MIHAI VALICĂ

1. http://www.referat.ro /referate/download/Secularizarea_averilor_manastiresti_e4cc5.html; Decretul 273 din 24 Iunie 1949 al prezidiului MAN a RPR.
2. Decretul 410 din 19 noiembrie, 1959.
3. Ioan BUCUR, „Colonizarea culturală a României (I): siluirea limbii”, în: Familia Ortodoxă, nr. 11 (46), Bucureşti, noiembrie 2012, p. 37.
4. Cele 45 de „Directive ale lui Beria”, din 2 Iunie 1947, NKVD, purtând indicativul „Moscova 2-6-1947 K-AA/CC113, indicaţia NK/003/47″: http://www.civicmedia.ro/directivele-nkvd-pentru-ocuparea-natiunilor-europei-de-est-si-intoxicarea-occidentului/.
5. http://www.civicmedia.ro/directivele-nkvd-pentru-ocuparea-natiunilor-europei-de-est-si-intoxicarea-occidentului.
6. Arthur LOEBEL, Evoluţia istorică a băilor feroase Dorna, Ed. Terra Noastră, Iaşi, 2012, pp. 180-181.
7. Memoriu din 3 August 1883, nr. 10286, apud, Prof. Aurelian COCOREANU, Întemeierea Staţiunii Balneare la Vatra Dornei între mit şi realitatea istorică, în: Lucrările Simpozionului Naţional Bucovina- Tradiţie şi Modernitate, ediţia a IV-a, 7 Noiembrie 2020, Vatra Dornei, coordonator ştiinţific conf. univ. dr. Florin Pintescu, pp. 196-197.
8. Idem, Ibidem, p. 197.
9. Arthur LOEBEL, Evoluţia istorică a băilor feroase Dorna, Ed. Terra Noastră, Iaşi, 2012, documentul nr. 16682 din 22 Octombrie, 1900, pp. 180-189.
10. Arthur LOEBEL, Documente dornene din epoca francisco-iezofină, ediţie bilingvă germano-română (editată sub egida Asociaţiei „Pro Civis Dorna”), trad. de Constantin Ungureanu, Ed. Studis, Iaşi 2001, pp. 238-248.
11. Idem, Ibidem, p. 248.