„Timpul trece, / te petrece / dinspre leagăn, / înspre rece…”, spunea cândva poetul ce umbla „desculţ pe cer”, Constantin Ştefuriuc. Da, timpul trece, implacabil şi rece, şi vine vremea când ne luăm rămas bun de la oameni dragi, oameni bogaţi în cunoştinţe acumulate de-a lungul a decenii de studiu şi pregătire, oameni cu suflet frumos pe care am fi vrut să-i mai reţinem puţin, să mai schimbăm o vorbă, să mai aflăm o informaţie ascunsă prin cine ştie ce colţ de hârtie îngălbenită de vreme, dar pe care memoria cercetătorului a înregistrat-o şi a păstrat-o într-un tainic sertăraş al minţii.
Fiecare despărţire definitivă poartă propria sa durere.
Anul acesta, pe 3 iunie, ne-am luat rămas bun de la profesorul Gheorghe Giurcă. Eruditul cărturar a văzut lumina zilei la 11 aprilie 1940, în comuna suceveană Adâncata. A urmat studiile la prestigiosul Liceu „Ştefan cel Mare” din Suceava (1954-1957) şi le-a desăvârşit la Facultatea de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1960-1963). A fost dascăl server, dar corect pentru sute de învăţăcei de la şcoala din Mitocul Dragomirnei (1963-1972) şi apoi de la Şcoala Normală „Mihai Eminescu”, Suceava (1986-2002). Calităţile sale de bun organizator şi îndrumător l-au propulsat în funcţia de inspector la Inspectoratul Judeţean Suceava (1972-1975) şi apoi de director al Casei Corpului Didactic Suceava (1976-1986). Pentru meritele sale didactice a fost distins cu titlul de „Profesor evidenţiat” (1978). În perioada 1976-1990 a condus, în calitate de preşedinte, filiala judeţului Suceava a Societăţii de Ştiinţe Filologice. Pentru scurt timp a fost solicitat pentru funcţia de consilier cu probleme de cultură în cadrul Consiliului Judeţean Suceava (2003-2004).
S-a implicat cu tot sufletul în viaţa culturală a Bucovinei, contribuind la renaşterea, în 1990, a celei mai importante societăţi a Bucovinei, din toate timpurile, Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, şi la fondarea, în 1994, a prestigioasei Fundaţii Culturale a Bucovinei. A colaborat între 2008 şi 2015 cu Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, realizând corectura materialelor de presă şi lucrărilor publicate de această prestigioasă instituţie. Publică studii şi articole în diferite periodice locale şi centrale, precum şi din Cernăuţi şi Chişinău: Zori noi, Crai nou, Nord Press, Tribuna învăţământului, Monitorul de Suceava, Obiectiv – Vocea Sucevei, Limbă şi Literatură, Revista de pedagogie, Curierul de Bucovina, Literatura şi Arta, Anuarul Societăţii de Ştiinţe Filologice, Suceava – Anuarul Muzeului Bucovinei, Glasul Naţiunii, Limba noastră, Basarabia, Limba noastră, Zorile Bucovinei, Plai românesc, Scriptum, ara Fagilor, Şcoala, Şcoala Bucovineană ş.a. De numele lui se leagă fondarea revistelor şcolare: Excelsior a Liceului Pedagogic „Mihai Eminescu”, prima revistă şcolară postdecembristă (1990-2005); Preocupări didactice (1998), transformată în Şcoala (2003), a cărei redactor-şef a fost până în anul 2005. A reînviat revista ara Fagilor, fiind redactor-şef al noii serii între anii 1996 şi 2008.
A publicat, singur sau în colaborare, nu mai puţin de 18 volume: monografii, bibliografii, lucrări didactice. Între acestea, amintim numai o mică parte: File din istoria Şcolii Normale „Mihai Eminescu” din Suceava 1949-1994 (Suceava, Ed. Licurici, 1994, 290 p.); George Tofan – o viaţă închinată şcolii (Suceava, Ed. ara Fagilor, 1995, 204 p.); Împotriva lui Cronos (Suceava, Ed. ara Fagilor, 2000, 280 p.); Istoria învăţământului din Suceava (Suceava, 2004, 408 p.); Şcoala din Adâncata. Studiu monografic (Iaşi, Ed. Princeps Edit, 2006, 358 p.); Secvenţe cultural-literare bucovinene (Suceava, Ed. Muşatinii, 2008, 255 p.); Din bibliografia Bucovinei (Suceava, 2009, 240 p.); Monografia satului Adâncata din judeţul Suceava (Suceava, Ed. George Tofan, 2011, 288 p.); Ţara Fagilor. Bibliografie (Vicovu de Jos, Ed. Iuni Smart, 2019, 214 p.).
Şi-a dedicat ultima parte a vieţii recuperării operei risipite prin diverse publicaţii a marelui dascăl bucovinean, George Tofan, publicând, în colaborare cu Gavril Irimescu şi Traian Duminică, cinci volume: Învăţământul în Bucovina (Suceava, Ed. George Tofan, 2011) şi Publicistica: vol. I-IV (Suceava, Ed. George Tofan, 2014-2016, 2021).
Multe dintre titlurile amintite mai sus s-au bucurat de aprecierea juriului Fundaţiei Culturale al Bucovinei, care i-au oferit premii prestigioase, culminând cu Premiul Opera Omnia (2013) şi Premiul de Excelenţă (2014). Ca fiu vrednic şi devotat al comunei Adâncatei, profesorul Gheorghe Giurcă a fost răsplătit cu titlul de Cetăţean de Onoare (2006).
A fost, aşa cum consemnează Enciclopedia Bucovinei, „unul dintre cei mai avizaţi cercetători ai istoriei învăţământului din Bucovina şi un pedagog de excepţie”.
Profesorul Gheorghe Giurcă s-a stins, cu discreţie şi demnitate, aşa cum a trăit întreaga viaţă, la 3 iunie 2023, la Suceava. Îşi doarme somnul de veci în cimitirul Mănăstirii Podgoria Copou din Iaşi, în oraşul în care a ales să-şi petreacă ultimii ani din viaţă. Îi vor păstra amintirea vie, distinsa soţie Eugenia, şi cele două fiice, Dana şi Oana. Şi-l vor aminti generaţiile de elevi pe care le-a îndrumat. Şi, atâta cât timp cărţile sale vor dăinui în Bibliotecă, va fi mereu prezent printre cei care îi vor pomeni numele, generaţiile viitoare care nu-i vor cunoaşte inflexiunile vocii, zâmbetul discret, privirea serioasă care impunea respect, dar care îi vor preţui acribia ştiinţifică şi devotamentul cu care şi-a împlinit destinul.
ALIS NICULICĂ
Comentarii