XVI.Rădăuţi, 1883 şi 1884. (II)
Despre Maria Petrescu, autoarea relatării întâlnirii din anul următor, tot la Rădăuţi, nu vă putem spune nimic (dacă nu cumva este o fiică a aceluiaşi Samuil Piotrovschi/Petrescu pomenit mai sus), decât să remarcăm faptul că apar în prim plan, în sfârşit, şi exemplarele de marcă feminine. Şi în această toamnă scopul a fost pilduitor, acela de a obţine bani întru înzestrarea Societăţii „Şcoala română” din localitate, iar prezenţa semnificativă a unor preoţi din împrejurimi, cu activitate recunoscută de susţinere culturală – şi nu numai – a populaţiei româneşti (şi peste ani – cazul lui Teodor Patraş din Frătăuţii-Vechi, viitorul egumen Teofil al sărbătoririi lui Ştefan cel Mare de la Putna, din 1904), dădea greutate unei serate care avea loc în destul de nemţitul Rădăuţi, dar care promova portul naţional, Hora şi Romana. Dar să purcedem la lectura crochiului, care se încheie cu îndemnul optimist: „Înainte, dară! Voieşte şi vei putea!”.
Serata Societăţii „Junimea” în Rădăuţi
Duminecă în 7septembrie st.n., Societatea academică Junimea a aranjat o serată cu dans, în folosul Societăţii filiale „Şcoala română” din orăşelul nostru, Rădăuţi.
Deja cu săptămâni înainte se pregăteau damele pentru serată, la care ştiau din anii trecuţi că se vor petrece bine. Şi-ntru adevăr nici nu s-au amăgit, căci „junimenii” – termen poporalizat pentru membrii societăţii noastre – şi-au dat toată silinţa ca şi-n anul acesta să reiasă serata foarte bine.
Duminecă după amiazăzi puteai să ştii cât de vizitată o să fie serata după echipajele ce furnicau prin oraş, aducând în ele dame frumoase, care veneau pentru a forma o frumoasă cunună.
La 9 ore, sala din Grand hôtel de Bucovina era plină de oaspeţi; suind treptele ce conduc la etajul întâi, se vedea intrarea decorată cu frumosul nostru tricolor încununând iniţialele Societăţii academice Junimea. Garderoba, sala, bufetul şi toate celelalte încăperi erau frumos iluminate.
Voi înregistra, din familiile care au înfrumuseţat serata, câte mi-au fost cunoscute, începând cu cele din Rădăuţi: Căpitanul ţinutal Keschmann, primarul căpitan în pensiune Marin cu doamna şi domnişoara, directorul gimnaziului Klauser cu amabila d-şoară, maiorul Hübsch cu d-na şi d-ra Ciupercovici, prezidentul filialei „Şcoala română”, Tomasciuc, Peters cu d-na şi d-şoarele, Chelariu cu d-na, unica familie română, Eisenmann cu d-na şi d-ra, d-na Maier cu d-rele, decanii, tot corpul profesoral şi multe alte familii, care eu nu le cunosc.
De la ţară au fost vrednicul arhimandrit Filipovici cu fiica şi ginerele, adjunctul de judecătorie Vania, parohul Antonovici cu d-na şi d-ra, părintele Patraş cu d-na şi d-rele, părintele Tarangul cu d-na şi d-ra, părintele Hacman cu d-na şi d-rele, părintele Ţurcan cu d-na şi d-rele, părintele Reus cu d-na şi d-ra, părintele Renei cu d-na şi d-ra, d-na Popescu cu d-rele, părintele Grosar cu d-na, şi altele.
Atât doamnele, cât şi domnişoarele, purtau toilete foarte frumoase şi bogate; costumul naţional a fost încă reprezentat, însă, durere, mai puţin decât an. Sunt şi la noi dame care dispreţuiesc tot ce e al lor, ce e român, dându-şi aerul de foarte culte; ţi se face rău auzindu-le criticând îmbrăcămintea naţională, pe când chiar la străini le place.
Bătător la ochi mi-a fost că preşedintele filialei „Şcoala română”, în al cărei folos s-a dat serata, n-a fost cu d-na!
Dansul s-a început cu „Hora”, care s-a jucat mai de multe ori; „Romana” au jucat-o foarte mulţi domni şi dame străine, învăţând-o anume pentru serata Junimii. E satisfăcător a vedea că şi străinii învaţă ceva pentru plăcerea noastră.
S-a jucat până ce zorile străbătură prin fereastră, amintindu-ne că toate-s trecătoare, aşa şi fericirea din acea seară.
Eu, care n-am putut să fiu în anii trecuţi la seratele Junimii, sunt foarte mulţămită văzând că junii noştri români îşi cunosc misiunea. Întru adevăr, nu e aşa uşor, în mijlocul străinilor, care caută cu ochi criticători, a reuşi aşa de eclatant cum au reuşit d-lor. Le doresc junilor noştri ca să propăşească tot astfel înainte şi atuncea curând vom ocupa şi noi, românii, poziţiunea socială ce ne compete.
Înainte, dară! Voieşte şi vei putea!
[„Familia” (Oradea-Mare), An. XX, nr. 37, 9/21 sept. 1884, p. 8 (444)]
Comentarii