XVI. Rădăuţi, 1883 şi 1884 (I)
Vremea trece, tineretul evoluează, mentalităţile se mai schimbă, iar Junimea, „în pas cu moda”, se adaptează şi-şi ramifică „planul de bătaie”. Începe acum campania de expansiune din Capitală către celelalte oraşe bucovinene, în care setea de cultură şi de afirmare românească nu se stinsese, ci avea doar nevoie de aer proaspăt. Şi iată cum, la 1883, are loc o primă descindere junimeană în apropiatul Rădăuţi, vechiul sediu al Episcopiei gr.-or., nu departe de simbolul peren al Mănăstirii Putna. Apare pe firmament, cu această ocazie, un nou „reporter”, fiu al ţinutului, Averchie Macovei, pe care l-am mai întâlnit în aceste pagini cu ocazia nunţii sale cu Aglaia, fiica demnului de preţuire paroh de la Crasna Ilschi Samuil Piotrovschi, ajuns şi protopop al Vicovului de Sus. Despre acest veritabil pilon al Bisericii bucovinene, cumnat cu Simion Florea Marian, Iuvenal Ştefanelli sau Teofil Patraş, fiu al parohului Gheorghe Piotrovschi din Siret, acesta cumnat cu Mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici – cu altă ocazie. Acum doar două vorbe despre tânărul preot Averchie Macovei.
Născut la 1856 şi decedat în 1923, preot de ajutor în Bădeuţi şi Milişăuţi, apoi în Broscăuţi, AverchieMacovei a fost un activ colaborator al „Revistei politice” de la Suceava, al „Familiei” de la Oradea, al „Candelei” şi „Calendarului… Academiei ortodoxe” de la Cernăuţi. Dotat fiind cu apetenţă enciclopedică, pe lângă articole de profil bisericesc, se încearcă şi în proză (Pr.dr. Ioan-Paul Valenciuc, în Preoţimea ortodoxă din Bucovina…, 2016, inventariază: Rabbi de la Sadagura, Din timpurile trecute, O împăcare sub cruce, Patru zile pe câmpul de luptă, Inimă de gheaţă, Mama, O sută de mii de franci zestre, Un bilet de amor, Doi fraţi), sau în „schiţe istorico-culturale”, printre care: Caucazul, Fantoma păcii eterne în dezvoltarea sa istorică, Consiliul celor trei din Veneţia, Originea şi fiinţa nihilismului în Rusia, Ordaliile sau judecăţile dumnezeieşti şi duelul, şi altele: Despre vegetarianism, Plăceri negative, Cruţarea, Femeile, Limba evantaliului etc.
Relatarea de mai jos pare a fi articolul de debut al proaspătului însurăţel (căs. la 24 iunie 1883).
Serata „Junimii” în Rădăuţi
Societatea academică „Junimea”, a studenţilor români de la universitatea Francisco-Josefină din Cernăuţi, având înaintea ochilor părtinirea călduroasă a onorabilului public român, dovedită la mai multe întreprinderi ale sale în mod evident, se constitui şi de astă dată într-un comitet pentru aranjarea unei serate naţional-române cu scop filantropic.
Venitul curat fu destinat în favoarea Societăţii şcolare „Dragoş” din satul Volovăţ pentru ajutorarea şcolarilor săraci de la şcoala normală de acolo. În fiecare an oferă apoi Volovăţul câţiva studenţi români la gimnaziul cu clase paralele româno-germane din Suceava – fireşte pentru despărţământul român. E un ce necesar pasul acesta, şi e de recomandat tuturor învăţătorilor români de la şcoalele normale din Bucovina, căci numai aşa vom ajunge a avea un gimnaziu românesc în Bucovina.
Serata avu loc în 30 sept. st. n. în oraşul Rădăuţi, în sala otelului opidan. A fost o seară plăcută şi memorabilă pentru participanţi seara aceasta şi ne dădu cu o dovadă mai mult cum că românul – numai să voiască – atât în lucru cât şi în petrecere nu stă îndărătul naţiunilor conlocuitoare.
Însă scopul scrierii mele, afară de aceasta, este cu mult mai vârtos de a încunoştinţa pe on. cetitori ai foaiei „Familia” despre frumosul progres al junimii noastre române, dovedit cu această ocaziune din partea ei în toată privinţa. Zic aceasta despre junimea viguroasă a sexului nostru bărbătesc, care cred că merită toată atenţiunea serioasă din partene pe terenul social. Dânsa nu are nici un privilegiu ca să tăcem despre smintelile ei; dară s-ar comite păcat când nu i-am da lauda cuviincioasă, când o merită. Zelul neobosit al junimii române a înălţat balurile româneşti la rangul de bal de elită. Şi trebuie să amintim că balurile Societăţii academice „Junimea” şi-au câştigat acest renume tocmai prin caracterul lor expres naţional. Publicul e convins deja că la aceste baluri nu numai se adună o societate distinsă, dar totodată se văd nişte jocuri şi costumuri şi se aud nişte melodii naţionale române care se deosebesc cu totul de şablonul celorlalte baluri.
Erau aproape 9 ore când intrai şi eu în sala de dans, ce era încă goală; după puţine minute, însă, publicul începu a se aduna şi în scurt sala semăna unui florar înzestrat cu cele mai frumoase şi nobile flori. Ferice de acel june căruia soarta îi permise a privi în acest paradis terestru, unde ochii nu se mai putură de ajuns delecta la privirea atâtor îngeri răpitori, care, primblându-se graţios de-a lungul salonului, se amuzau conversând şi cochetând cu tinerii cavaleri români. Ce farmec răpitor dezvoltau scânteile ochilor lor şi câte surâsuri pătrunzătoare şi şoptiri tainice pătrundeau până la adâncul inimii. Însă sunetul puternic al muzicii excelente mă făcu să tresar, ea începu a intona hora, cu care începu dansul, şi cu el o petrecere vioaie şi plăcută.
După ce se mai jucară puţine jocuri, sosi „Romana”. Nu pot să vă descriu plăcerea ce o simţeam cu toţii văzând cu câtă graţie şi eleganţă ştiu frumoasele noastre româncuţe a juca acest joc frumos naţional român. Entuziasmul ajunse aice la culme şi pe mai mulţi neromâni îi văzurăm intrând în rândul dansatorilor. Veselia era generală, ea se reflectă pe toate feţele.
Toaletele în genere au fost moderate, dară de prezent cu gust bun alese şi compuse – un fenomen nou la noi – deoarece se ştie că luxul introdus prin ovrei a fost început a deveni o patimă dăunăcioasă [= dăunătoare] pentru români.
Cel mai frumos şi pitoresc aspect ne oferiră 9 dame îmbrăcate în costume naţionale, care atraseră asupra lor atenţiunea şi privirile generale. Chiar neromânii acuma s-au dedat cu dânsele şi pe mai mulţi din ei îi auzeai criticând întreolaltă şi exprimându-şi părerile asupra celui mai frumos şi gustuos [= de bun gust] costum.
Ştiu că pe amabilele cetitoare le va interesa a afla cine a fost regina balului şi ce toalete s-au văzut. Nu voi să fiu tare indiscret, că toate au fost frumoase şi fermecătoare, totuşi însă voi numi cu numele, din cununa splendidă de doamne şi damicele ce au înfrumuseţat acest bal, pe acele ce au excelat în costume naţionale: Dna Chelariu născ. Isopescu, dna Aglaia Macovei născ. Petrescu, şi drele Aurora şi Aglaia Patraş, Maria Cerniavschi, Ilaria Isopescu, Minodora Nastasi, Eleonora şi Aspasia Maghior.
Publicul neromân încă a oferit un contingent mare. Venitul curat încă nu este fixat, se vorbeşte însă că este considerabil.
Astfel decurse această noapte şi cu ea animozitatea şi vioiciunea până-n zori, când apoi ne despărţirăm, ducând fiecare cu noi impresiunile cele mai plăcute şi un suvenir frumos şi neuitat.
[„Familia” (Oradea-Mare), An. XIX, nr. 40, 2/14 oct. 1883, p. 486-487]
Comentarii