Mai departe

„Vădit inadmisibilă” a fost socotită recent de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene acţiunea în anulare formulată de europarlamentarul Eugen Tomac (PMP) împotriva Consiliului UE faţă de decizia neacceptării României în Schengen; ba curtea şi-a declinat şi competenţa de a judeca un astfel de demers… V-aţi fi aşteptat la altceva?! Cel puţin, o clipă, o zi totuşi s-a mai vorbit despre dorinţa fierbinte a ţării noastre de-a fi creditată asemenea altor ţări din UE. În contextul în care, găsindu-se ea buricul Europei, Austria se ţine mai departe pe poziţie (Niet!). Şi-acum în contextul în care noi ameninţări au determinat şi alte ţări europene unite să-şi vegheze graniţele. Ceea ce nu-i elegant să se spună cu subiect şi predicat la nivel înalt diplomaticesc este că România (însoţită de Bulgaria soră în a plăti fel de fel de păcate istoric-regionale) este poziţionată la marginile acestei Europe, având fruntarii cu ţări aspirante la Europa, dar fatalmente croite de fosta URSS. Şi cu Marea Neagră, desigur, care, declarativ, de curând n-ar mai fi „lac rusesc”, însă nu-i clar al cui este lacul (că cineva trebuie să pună laba pe el!). În aşa situaţie, am mai zis, însăşi România e un fel de graniţă, ca să fie Occidentul un pic mai relaxat. Plus că, dacă ar căpăta slobozenia pe care o vrea, ar deveni încă mai concurentă cu alţii. Şi cui îi place concurenţa? Frăţie da, însă cei mai mici să-şi vadă de lungul nasului!… Tiriştii români, cu tot ce cară ei, sunt necesari continentului, dar cu o anumită măsură, mde; dacă-s mai lenţi sunt mai buni. Unde mai pui că unii cobesc că, în curând, spaţiul Schengen nici n-ar mai fi funcţional… Ce să mai zici? Pustula pe limba lor, căci până să fie Ucraina şi Moldova margini încă mult mai este…