Jumătatea paharului

…Când e vorba despre un pahar (sau ce-ar simboliza acesta), optimistul îi vede jumătatea plină (sau sfertul, sau puţinul de jos), iar pesimistul percepe realitatea total pe invers, jumătatea goală (ori cele trei sferturi, ori…). Aşadar, îmi zic să fim echilibraţi aflând că, de curând, în vinerea verde a slujbelor oferite (şi) lor, atâţia absolvenţi (alături de alţii asemenea, ajunşi să o ia cumva de la capăt) au participat la bursa locurilor de muncă ce le-a fost adresată, că dintre ei – cei care s-au predat muncii cu CV-uri şi interviuri – au fost luaţi în seamă, astfel, teoretic, navigând spre câmpurile trudei. Noi, cei mai bătuciţi în din astea ştiind însă că nu tot ce se zvoneşte că zboară se mănâncă. Desigur, cam la fel fiind situaţia şi la capătul celălalt: nu oricine se jură că de mâine vrea să presteze chiar o va face… Zicem asta şi în contextul în care România este lideră în clasamentul UE la categoria tinerilor care cică nici nu învaţă cât teoretic s-ar cere, nici nu muncesc cât teoretic li s-ar cere şi poate că ar trebui s-o facă spre a prinde oarece cheag. Ce se întâmplă? Poate că unii dintre ei au suficiente parale de acasă, de la părinţi, poate că alţii au burse mai mari decât lefurile promise în privat, poate că, nu în cele din urmă, fără să se uzeze de pe acum, alţii aşteaptă vremuri mai bune. Potrivit unor cercetări savante, se zice că tinerii viitorului nu acceptă să presteze ca generaţiile anterioare, de la 9 la 15 (iar, după caz, în secret, cu transpiraţii şi nervi, între 7 şi 20, plătiţi fiind, pe acte, fie 4, fie 8 ceasuri); probabil sunt mai deştepţi, dorind să muncească mai din dormitor sau mai din marţi în joi. Ce treabă să aibă unul ca mine? Lumea care începe de astăzi este, de fapt, a lor, nu a mea. Paharul lor contează, acela este de-acum măsura…