Gara de Nord, fosta Iţcani, a ajuns în paragină

Motto:

„Marele dezgust

al vieţii este când

trăim pornirile de distrugere

şi autodistrugere” – Emil Cioran

> O pată neagră, ruşinoasă pe trupul teritoriului oraşului Suceava, dar şi pe obrazul edililor şi consilierilor municipali

Gara Suceava Nord cunoscută de la început drept Gara Iţcani se află pe str. Gării nr. 8 din Iţcani acum cartier al municipiului Suceava. Satul Iţcani şi alte localităţi din Bucovina s-au aflat sub ocupaţie austro-ungară timp de 143 de ani. Era localitate de frontieră mărginită cu Regatul României, satul Burdujeni.

În zonele ocupate de austrieci şi în afara acestora se punea problema circulaţiei mai rapide a oamenilor, a mărfurilor, bunurilor, care se puteau face prin transporturi pe calea ferată. Astfel, doi antreprenori austrieci C. Gall şi F. Ronchetti, constructori de căi ferate, au pus bazele construirii a primei căi ferate Cernăuţi – Iţcani în lungime de 89 km, dată în funcţiune în data de 28 octombrie 1869. Al doilea segment de cale ferată, Burdujeni – Roman, în lungime de 102,5 km, a fost dat în funcţiune în data de 25 decembrie 1869. În această situaţie s-a impus necesitatea construirii unei gări în satul Iţcani, gara de frontieră între Austro-Ungaria şi Regatul României. Deoarece satul Iţcani era localitate de frontieră, funcţionau aici un pichet de grăniceri şi un punct vamal. Gara de la Iţcani a fost dată în folosinţă în anul 1871, avându-i constructori tot pe cei doi antreprenori austrieci C. Gall şi F. Ronchetti. Administraţia căilor ferate austriece şi-a dorit ca gara din satul Iţcani să fie o gară grandioasă, aspectuoasă, care să impresioneze pe fiecare călător şi să ofere un adevărat stil romantic. Construcţia gării a avut două etape, fiind concepută printr-un plan dreptunghiular, cu bolţi pe arce de ogivă, arce şi arcade frânte la cheie, creneluri şi turnuleţe de colţ de inspiraţie neogotică. Peronul gării era acoperit cu o şarpantă susţinută de stâlpi, dotat cu scări lucrate la forjă, cu un aspect decorativ frumos. Pe lângă Gara Iţcani s-a construit şi un depou de locomotive, iar în jurul gării s-au construit locuinţe pentru personalul feroviar care se ocupa cu întreţinerea căilor ferate şi a clădirii gării. Până în anul 1939, figura drept Gara Iţcani. Din anul 1939 până în anul 1944 şi-a schimbat denumirea în Gara „Aron Pumnul”, iar de la sfârşitul anului 1944 până în anul 1963 s-a revenit din nou la Gara Iţcani. În cele din urmă, după ce Iţcaniul a devenit cartier al municipiului Suceava, Gara Iţcani a devenit Staţia Suceava Nord.

Până în anul 1918, când a căzut Imperiul Austro-Ungar, Gara Iţcani a avut strălucire, farmec şi importanţă ca nod de cale ferată în traficul de călători, mărfuri, bunuri, pentru tranzitul în interiorul Imperiului Austro-Ungar, dar şi în afara lui. Activitatea ceferiştilor din Regatul României, de la Burdujeni, s-a desfăşurat la început într-o haltă de unde se eliberau şi bilete pentru călători. Ulterior, această activitate s-a desfăşurat într-un spaţiu mai adecvat. Din anul 1881 până în anul 1902, când s-a dat în funcţiune gara de la Burdujeni, construită în condiţii foarte grele, pe un teren mlăştinos, guvernul Regatului României a închiriat de la guvernul austriac jumătate din staţia Iţcani, pentru a o folosi drept gară şi vamă românească la vechea frontieră.

Gara Suceava Nord a avut o perioadă de glorie şi în anii 1950-1960 ai secolului al XX-lea, fiind renovată şi adaptată cerinţelor vremii. O perioadă de timp aici a funcţionat şi un cinematograf. Până în anul 1990, prin Gara Iţcani treceau în jur de 80 de trenuri cu legături în toate direcţiile: Bucureşti – Iaşi – Cluj-Napoca, devenind şi staţie de tranzit pentru trenurile internaţionale de la Moscova, Kiev, Varşovia. După ce Staţia CFR Suceava Burdujeni a devenit nod de cale ferată prin construcţia liniei Suceava – Burdujeni – Suceava Vest – Lucăceşti – Berchişeşti – Păltinoasa, ce a fost pusă în funcţiune în 1964, traficul de călători şi marfă a crescut foarte mult, în defavoarea gării din Iţcani. Gara Suceava Nord a început să se degradeze… Activităţile economice desfăşurate în clădirea gării (chioşcuri, alimentare, baruri, chioşcuri de ziare) s-au închis. Spaţiile dezafectate au fost invadate de gunoaie, câini vagabonzi; toaletele, sălile de aşteptare s-au închis. Tencuiala de pe ziduri a căzut, geamurile, unele, s-au spart, acoperişul, burlanele sunt sparte, în interiorul spaţiilor plouă, ninge, iar când au fost vânturi puternice, coli întregi de tablă au fost smulse de aceste furtuni, cum a fost în ziua de 23 mai 2010. Clădirea gării este împrejmuită de un gard provizoriu zdrenţuit. A dispărut şarpanta ce acoperea peronul gării. Au rămas stâlpişorii ruginiţi. Toate trotuarele au fost demolate, iar vegetaţia înierbată a ajuns până la zidurile clădirii. În clădirea gării mai funcţionează o cameră de unde se eliberează bilete pentru călători. Clădirea gării apare ca o puşcărie părăsită. Totul e dezolant. Prin faţa gării şuieră vântul, latră câinii şi nu se mai aude ca altădată glasul roţilor de tren. După câte am înţeles de la un consilier sucevean, există deja un proiect de renovare a Gării Suceava Nord, care include şi lucrări de consolidare a clădirii, a plafoanelor care s-au deteriorat din cauza ploilor, a ninsorilor. Clădirea a fost văruită în batjocură, după care lucrările s-au oprit din lipsă de fonduri care trebuia să fie asigurate de Regionala CFR Iaşi, în administrarea căreia se găseşte Gara Suceava Nord. După cum se ştie, guvernele postdecembriste au desfiinţat multe gări de pe teritoriul României, unele mari precum cea de la Suceava Nord, susţinând că nu sunt rentabile.

Gara Suceava Burdujeni şi Gara Suceava Nord sunt obiective de patrimoniu, considerate monumente istorice şi fac parte din istorie, din istoria Bucovinei, din viaţa noastră prezentă şi viitoare. Marele savant, academician, istoricul Nicolae Iorga spunea în lucrările sale că „Cel ce nu-şi cunoaşte istoria e ca un copil ce nu-şi recunoaşte părinţii”. Domnule primar Ion Lungu, domnilor consilieri, fosta gară Iţcani, acum Staţia CFR Suceava Nord, alături de Gara Suceava Burdujeni, sunt embleme, simboluri. E o ruşine ca să fie lăsată de izbelişte, în paragină, fosta gară Iţcani! Inclusiv ca istorie a Bucovinei, ce trebuie să fie cunoscută şi de generaţiile actuale şi viitoare. Este pagină de istorie pentru cei care poposesc în oraşul Suceava şi a celor ce privesc din trenul ce circulă prin faţa gării. Împreună cu conducerea de la Regionala de Căi Ferate Iaşi, care administrează acum Staţia CFR Suceava Nord, domnule primar Ion Lungu, aşezaţi-vă la aceeaşi masă şi discutaţi, cu argumente serioase, probate pentru salvarea monumentului istoric, fosta gară Iţcani. Fonduri există prin Programul Naţional de Redresare şi Rezilienţă. Trebuie curaj, determinare, voinţă politică, interes, patriotism.

Am scris acest articol în baza discuţiilor purtate la telefon cu un coleg de facultate de la ASE Bucureşti, care şi-a petrecut recent concediul în Bucovina cu copiii, nepoţii sosiţi din America, împreună cu două familii de americani timp de 12 zile. Colegul meu de facultate îşi are originile în Suceava, prin bunica sa ce s-a născut în satul Iţcani. Iată ce spunea el despre zilele frumoase, plăcute în Bucovina:

„Bucovina este fruncea, nu Banatul. Un colţ de ţară minunat, cu oameni ospitalieri, primitori, zone frumoase peste tot la deal, la munte, cu mănăstiri şi biserici ce te încântă. O să recomand zona tuturor cunoştinţelor şi prietenilor”. Din cele spuse de bunica sa despre gara Iţcani, a ţinut să o viziteze, dar şi gara Suceava Burdujeni.

„Gara Suceava Burdujeni este splendidă, o bijuterie. Gara Suceava Nord, fosta Iţcani, a ajuns în paragină, o pată neagră, ruşinoasă pe trupul teritoriului municipiului Suceava, dar şi pe obrazul edililor şi consilierilor locali”. Colegul meu de facultate nu a fost mulţumit că puţine indicatoare sunt pe traseele de drum. Unele chiar nu se văd…

CONSTANTIN MORARU