Arbore (genealogic). Bunicul meu nu a avut decât radio, şi a făcut 5 copii. Tatăl meu a avut televizor… şi a făcut 3 copii. Eu, nepotul, am acces la internet de mare viteză. Şi cred că aici s-a oprit şi arborele genealogic al familiei noastre.
Basme. Se întâlnesc doi prieteni. Primul îl întreabă: – Ce mai faci? Cum mai trăieşti, acum cu pandemia asta? – Ca în poveşti! – Adică? – Soţia – e Vrăjitoarea cea Rea, soacra – Muma Pădurii, socrul – Căpcăunul! În schimb, vecina e Ileana Cosânzeana, iar soţul ei e cam… Dănilă Prepeleac!
Băutură. Băutura e ca femeia: seara îţi place la nebuni, dar a doua zi te iei cu mâinile de cap.
Beţivani. Nu-i mai suport, pur şi simplu, pe beţivii care mi-erau prieteni până mai ieri! Aseară, de pildă, beţivanii… m-au scăpat din braţe de două ori, pe scările blocului, până m-au adus acasă!
Carantină. „Distinsa lingvistă Rodica Zafiu de la Universitatea bucureşteană remarcă într-un recent număr al revistei «Dilema veche» apariţia în discursul public a unor termeni din limbajul medical de specialitate: autoizolare, asimptomatic, pacientul zero. O expresie mai veche, precum «a intra în carantină», s-a comprimat în verbul «a carantina», neconsemnat de dicţionare, dar slobod în rostire, după modelul a atrage atenţia / a atenţiona: «pacienţii sunt imediat carantinaţi». De la substantivul neutru «contact» s-a format pluralul masculin „contacţi”, cu modele anterioare în robineţi sau scheleţi: „se pregătesc spaţii pentru izolarea contacţilor.” Izoleta, observă doamna profesor, s-a format, probabil, prin derivare de la a izola, urmând tipicul unor vorbe mai vechi: cabrioletă, şaretă, bicicletă, motocicletă sau pornind de la o denumire comercială sau tehnică a aparaturii: «pacientul a fost transportat cu izoleta»”. (C. Olteanu)
Cerc. În fiecare dimineaţă mă învârt în acelaşi cerc vicios: pentru a-mi face o cafea trebuie să mă trezesc, iar pentru a mă trezi trebuie să-mi fac o cafea…
Dilemă. O colegă a intrat, din grabă, peste mine la baie, dar a zis, repede, că n-a văzut nimic; şi acum mă tot gândesc dacă asta e de bine sau de rău…
Frustrare. Cel mai nasol aspect la carantina asta… e să simţi, prin perete, cum vecinul tău pregăteşte sarmale soţiei sale… Deşi, înainte, tu te ocupai de treaba asta…
Iubire. Reîntors la lucru după 14 zile de „arest la domiciliu”, un bărbat e întrebat de colegul lui de birou cum s-a simţit în carantină. – Excelent! Soţia mea mi-a oferit, zilnic, dovezi de iubire! – Adică… vrei să zici că… – Nu asta…, dar de fiecare dată când poştaşul suna la uşă, ca să ne lase ziarul, soţia mea, îi striga, plină de veselie: – Soţul meu e acasă!, Soţul meu e acasă!
Jumătăţi. „Nu ieşi cu cei care sunt pe jumătate îndrăgostiţi, / Nu fi prieten cu cei care sunt pe jumătate prieteni. / Nu citi jumătatea inspirată. / Nu trăi o jumătate de viaţă. / Nu muri pe jumătate. / Nu alege jumătate de soluţie. / Nu te opri în mijlocul adevărului. / Nu visa un vis pe jumătate. / Nu te ataşa de o jumătate de speranţă / Dacă taci, rămâi tăcut până la sfârşit, iar dacă vorbeşti, vorbeşte şi tu până la capăt. / Nu alege tăcerea să vorbeşti, nici cuvântul să taci… / Dacă eşti mulţumit, exprimă-o pe deplin şi nu te preface că eşti pe jumătate mulţumit… / Şi dacă spui nu, exprimă-ţi nu-ul complet, pentru că jumătatea nu este acceptată… / Să trăieşti jumătate înseamnă să trăieşti o viaţă pe care nu ai trăit-o… / Jumătate de vorbe nu înseamnă să spui tot ce vrei să spui, un zâmbet pe jumătate este pentru a-ţi moderniza zâmbetul. / Jumătate a iubi nu înseamnă a ajunge la dragostea ta. / Să fii pe jumătate prieten înseamnă să nu cunoşti prietenia. / Jumătate viu, asta te face străin de cei apropiaţi, iar ei se fac străini de tine… / Jumătate este să realizezi şi să nu realizezi, să munceşti şi să nu munceşti, este să fii prezent şi… absent. / Dacă bei pe jumătate, asta nu îţi va potoli setea, dacă mănânci pejumătate nu îţi va potoli foamea… / O jumătate de drum nu te duce nicăieri şi o idee pe jumătate exprimată nu va realiza nimic… Pentru că tu nu eşti pe jumătate om. / Eşti o fiinţă umană întreagă / Ai fost creat să trăieşti viaţa la maxim, nu pe jumătate.” (Khalil Gibran)
Nudism. În timpul primei perioade de carantină, în 2020, nudismul britanic a cunoscut cea mai rapidă creştere în ceea ce priveşte numărul de membri noi de când mişcarea a fost fondată în 1964. Cuvintele „plajă nud” au fost căutate pe Google de aproape 4 ori mai mult în timpul caniculei din primăvara anului 2020. Acum, există grupuri virtuale de yoga nud, cluburi literare nud şi activităţi precum „buff baking” (grup de persoane care gătesc dezbrăcate). Vara trecută, pe măsură ce mercurul din termometre creştea, afacerile din Marea Britanie, de la piscine publice la localuri cu grădină, au realizat că este benefic din punct de vedere financiar să le satisfacă cerinţele celor care practică nudismul. Fenomenul a ajuns să aibă mai mulţi membri activi decât Biserica Anglicană!
Paradox. Omul e singura creatură care doboară arbori pentru a face hârtie şi pentru a o inscripţiona apoi cu sloganul: „Să salvăm arborii!”.
Pădure. Bolnavă de spaţiu, topită după soare, tu pădure nebună urli la stele şi la Lună în nopţile reci ale crivăţului. Prăpăd de dihănii cotrobăie în tine, unde tot ce-i viu îşi caută culcuş cald, în burta vreunui bătrân stejar, care pârâie groaznic în toiul furtunii. Colcăie aerul de gâze subtile, mirosul se pierde în mii de petale, scâncete scoate puiul de căprioară abia născut, sub brusturul ei natal… Plâng dimineţile toate cuprinse de roua catifelată a începuturilor. Cad boabe de fericire, ploaie molcomă, în toamnele calde, de aramă. Frunzele pădurii cad – şi mereu renasc – sub cuţitul vremii, verdele se pierde deseori în galben, maroniu, ori roşu. În pleoapa mea de om, încă străluce raza lucie a speranţei. Tu, pădure, la tine acasă, mă metamorfozezi fără să vreau, în servitor fidel al tău… Dacă aş putea fi, rămâne aşa: copil modest, cuminte al tău, Mamă Pădure… Şi… în felul meu… mereu te voi căuta pentru asta, pentru că numai prin tine, Pădure, mă regăsesc, înţeleg, iert… rezist!
„Părerişti”. Numărul celor care „îşi dau cu părerea” pe toate canalele media este cu mult mai mare decât cel al specialiştilor. De unde… vechea constatare: numărul proştilor vocali şi categorici e cu mult mai mare decât cel al cunoscătorilor (în orice domeniu).
Reluare. Reluarea cursurilor şcolare, după restricţiile impuse de pandemie. Tânăra învăţătoare, cu minijupă şi tocuri cui, se întinde să scrie pe tablă tema. Din prima bancă, se aude un râset. – De ce răzi, Ionel? – Iertare, doamnă, dar v-am zărit portjartierul… – Ieşi afară şi nu mai veni azi la ore! Ionel se conformează. Derutată, învăţătoarea scapă jos creta şi se apleacă după ea. Din clasă se aude un nou râset, după care elevul Gigel îşi ia ghiozdanul şi părăseşte, cuminte, clasa. – Unde pleci, Gigel!? – La ce am văzut eu, doamnă, sigur sunt exmatriculat!
Salut. „Desigur, formele de salut variază de la o epocă la alta, de la o cultură la alta, în funcţie de tradiţii şi de maniera în care societatea se raportează la noţiunea de respect faţă de persoana din faţa ta. De asemenea, salutul variază de la o ţară la alta: în Filipine – respectul pentru bătrâni este exprimat de salutul numit «Mano», prin care se ia mâna persoanei salutate şi se duce la frunte, în timp ce populaţiile Massai, care locuiesc în teritoriile Kenya şi Tanzania, se salută scuipându-se reciproc! În condiţiile pandemiei, apar reguli noi. «Să fiu sincer, nu cred că ar mai trebui să ne strângem mâinile, vreodată» declara Anthony Fauci, şeful Institutului Naţional de Boli Infecţioase al SUA, într-un interviu acordat Wall Street Journal. La rândul lui, Gregroy Poland, specialist în boli infecţioase la Mayo Clinic, institut de cercetare medicală din Statele Unite, declara: «Acum, când întinzi mâna cuiva, întinzi, de fapt, o armă biologică». Dar cu ce sunt înlocuite aceste simboluri? Cu aplecarea corpului uşor înainte, ori prin efectuarea semnului crucii? Nicidecum! Aţi văzut cu toţii, desigur, noi simboluri de recunoaştere: sunt prezentate ostentativ, fie de şefi de stat sau chiar de persoane oarecare, salutându-se prin atingerea cotului sau a picioarelor. Aceste atingeri în alte părţi ale corpului au însă o semnificaţie specială pentru iniţiaţi! Pentru homosexuali ele sugerează «simbolul semilunilor întoarse», pentru masoni cotul în unghi de 90 de grade reprezintă echerul, iar pentru cei care încearcă să vadă semne ale teoriei conspiraţiei acestea înseamnă cu totul altceva.” (Dan Toma Dulciu, 2020)
Vegetarian. Un prost vânător. Ori o persoană care supravieţuieşte refuzând acele surse de hrană, consumând furajele pe care sursele adevărate de hrănire le folosesc ca hrană.
Comentarii