Dimitre Onciul (1856-1923)
XII. Cernăuţi, 1879-1880
Pe modelul „României June” vieneze, al „Arboroasei”, întâlnirile culturale (şi naţionale) din capitala Bucovinei vor ţine steagul sus, ani la rând, cum vom vedea, mai ales iniţiate de tineri studioşi. După ştergerea, cam umilitoare pentru autorităţi, a Procesului „Arboroasei”, chiar dacă urmat de nişte sancţiuni administrative pe partea universitară pentru cei implicaţi şi desfiinţarea Societăţii, imediat reuşeşte tineretul studios să se regrupeze sub faldurile Societăţii academice „Junimea”, avându-l de preşedinte pe viitorul mare istoric şi academician Dimitre Onciul, cu acelaşi Imn şi chiar şi cu prezenţa în conducere a „incriminatului” Ciprian Golembiovschi-Porumbescu. Nu a lipsit adeziunea şi susţinerea clasei boiereşti, politice, intelectuale a provinciei – nu numai româneşti.
(Să facem o paranteză pentru a aduce aminte că studenţii „târâţi” în proces au fost apăraţi de avocaţi din mai toate etniile: germanul Iosif Rott, evreul Iacob Atlas, românul Alois Tabora, iar marele proprietar Alexandru de Popovici din Stupca şi-a pus la bătaie moşia, drept cauţiune pentru judecarea inculpaţilor în stare de libertate, experienţa puşcăriei pentru junii intelectuali fiind considerată – pe bună dreptate – ca degradantă).
Revenim: După obţinerea aprobărilor de rigoare, în toamna anului 1878, imediat şi-au făcut tinerii studenţi, parte din ei antrenaţi deja, intrarea în lumea bună a societăţii cernăuţene, după cum ne relatează un corespondent anonim:
Inaugurarea Societăţii „Junimea” în Cernăuţi
Cernăuţi, 12/24 ianuarie
În pre-seara anului nou a serbat nou-înfiinţata Societate academică „Junimea” din Cernăuţi inaugurarea sa. Serbarea s-a petrecut într-un mod foarte îmbucurător, încât juna Societate şi-a câştigat deîndată la intrarea sa în viaţă simpatiile întregului public român din ţară, precum şi în parte şi ale celui neromân, începând astfel anul nou sub auspicii foarte favorabile.
Un public foarte numeros, români şi neromâni, profesori de universitate, amploiaţi înalţi şi alte persoane însemnate au participat la această frumoasă festivitate, care era totodată şi serbarea anului nou. Sala otelului „Kronprinz”, în care s-a petrecut serbarea, era frumos decorată cu stindarde tricolore, austriace şi bucovinene, cu portretele împăratului, împărătesei şi principelui ereditar şi cu alte picturi frumoase, între care n-au lipsit nici cele naţionale.
La 8 ore seara s-a deschis adunarea cu un cuvânt festiv, rostit de preşedintele Societăţii, stud. filos. dl Onciul, în care cuvântare oratorul, după o salutare a oaspeţilor, a trecut la obiectul serbării, desfăşurând apoi scopurile şi menirea societăţilor academice naţionale, intonând mai cu seamă cultura naţională, ca unica ţintă ce şi-a prefipt şi Societatea „Junimea”. O cuvântare foarte bine nimerită şi bine simţită, care face onoare oratorului şi care a şi avut efectul său.
Între alte cuvântări ce s-au mai ţinut din partea studenţilor, sunt de însemnat: toastul pentru M. S. împăratul, rostit de preşedintele Societăţii, şi toastul pentru universitari şi profesori, rostit de secretarul Societăţii, stud. filos. C. G. Porumbescu. Din partea vicepreşedintelui, stud. jur. Şt. Cocinschi, s-au bineventat reprezentanţii diferitelor societăţi academice în limba germană, intonându-se mai cu seamă armonia între toate naţionalităţile şi dezvoltarea fiecăreia în sfera sa, la care bineventare respectivii reprezentanţi au răspuns foarte bine şi nimerit.
Cuvântări frumoase s-au mai ţinut din partea profesorilor de universitate dd. dr. Vering, E. Popovici, M. Calinescu, de consilierul gubernial şi locţiitorul prezidiului ţării von Wazl, de consilierul de tribunal dl M. Pitei şi de profesorul I. Bumbac, carele din urmă a secerat aplauze numeroase, vorbind într-un limbaj foarte pitoresc şi simbolic. Un efect foarte surprinzător a avut cuvântarea profesorului de universitate dr. Vering, carele a vorbit latineşte cam în următorul mod: „Pe când îmblam eu la şcoală, nu se învăţa româneşte şi-mi pare foarte rău că nu vă pot vorbi în limba voastră, voi vorbi însă în limba străbunilor voştri, în vechea limbă romană…” şi continuând mai departe în felul său, a terminat cu un „Vivat, crescat, floreat Junimea!”, acompaniat de aplauze şi vivat frenetice.
Dintre producţiunile muzicale care s-au executat succesiv şi foarte frumos, sub conducerea lui regenschori stud. filos. C. G. Porumbescu, sunt de însemnat: 1) Imnul festiv al Societăţii „Junimea”, compus de T.V. St.; 2) Gaudeamus igitur; 3) Cântul gintei latine; 4) Vivat, crescat, floreat; 5) Cântul tricolorului; 6) Hora Junimei, cele trei din urmă compuse şi puse în muzică de talentatul nostru compozitor C.G. Porumbescu. Afară de aceste, s-au mai cântat între pauze (aşa numitele colloquie) diferite cântece studentice din partea celorlalţi studenţi ce-au participat la festivitate.
Înainte de încheierea părţii oficiale s-au citit diferitele telegrame de felicitare sosite în aceeaşi seară, între care a fost şi o felicitare din partea Societăţii „Andrei Şaguna” din Sibiiu, care telegrame au produs multă surprindere şi bucurie. Cu o dizertaţiune de anul nou, ţinută de stud. filos. C.G. Porumbescu, după care s-a cântat Hora Junimei, s-a încheiat partea oficială şi s-a trecut la partea neoficială, la aşa numitul „berechet”.
La partea neoficială a produs multă ilaritate un hrisov al Societăţii, scris într-o limbă bătrânească cu litere vechi chirilice, prin care hrisov se da membrilor o „pravilă” pentru berechete. Un efect încă mai ilar a avut citirea gazetelor umoristice „Bondariul” şi „Curcanul”, precum şi cântarea mai multor cântece studentice de tot noi.
Ca să spun cu puţine cuvinte, membrii Societăţii „Junimea” au ştiut a împreuna foarte bine seriozitatea serbării lor cu ilaritatea, şi aceasta a dat serbării acesteia un caracter foarte plăcut şi animat. Tocmai înspre dimineaţa anului nou s-a rădicat serbarea şi toţi, oaspeţi şi membri, erau încântaţi de rezultatul atât de favorabil al primei adunări sociale, rădicându-se tânăra Societate dintâiaşi dată la prestigiul ce-l merita şi începând un an nou sub auspicii foarte favorabile.
Urăm Societăţii „Junimea” succes bun pe calea ce-a pornit-o; iară membrilor săi le voi revoca în memorie cuvintele preşedintelui Societăţii, carele înspre finea cuvântării sale, adresându-se către membri, a zis cam astfel: „Nu uitaţi, fraţilor academici, că noi suntem speranţa bătrânilor noştri, noi suntem o parte din viitorul Românimii, despre care este scris în cer că va fi mare. Nu uitaţi că avem o sacră datorinţă de împlinit; ea este realizarea speranţelor care au pus ţara şi naţiunea în noi, căci junimea este speranţa şi viitorul naţiunilor”.
Dară! Junimea este speranţa şi viitorul. Fie ca şi Societatea „Junimea” să realizeze aceste speranţe, căci ea are menirea a fi viitorul şi speranţa Românismului din patria lui Ştefan cel Mare!
La lucru dar, „Junime”, cu puteri unite, conform devizei tale:
„Uniţi să fim în cugete,
Uniţi în Dumnezeu!”.
(„Familia”, 21 ian./2 faur 1879).
*
Acuma, neastâmpărul studenţesc i-a împins curând pe 9 junimeni să se desprindă din Societate şi să înfiinţeze, la 20 feb. 1880, Întrunirea academică română „Bucovina”, care nu putea să rămână mai prejos cu activităţile sociale, aşa încât, în succesiune rapidă, vom da cuvântul şi relatării unui oarecare X. Y.:
Din Bucovina despre „Bucovina”
Cernăuţi 28 dec.
Prea stimate dle redactor!
Într-a 18-a acestei luni a serbat nou-înfiinţata Întrunire academică română de la universitatea de aici, „Bucovina”, serata ei festivă de înfiinţare.
Sala otelului „Zum goldenen Lamm” era festiv decorată cu treicolore şi scuturi naţionale, între care figura portretul împăratului şi împărătesei. Membrii întrunirii erau toţi îmbrăcaţi în gală, cu panglici naţionale şi cu echipiul roşu pe cap, pe care era însemnat semnul întrunirii cu fire de aur cu „V. F. C.” (vivat, floreat şi crescat) şi prin împrejurul echipiului colorile naţionale.
Între oaspeţi aflăm pe cealaltă societate academică, „Junimea”, apoi celelalte societăţi naţionale de la universitatea de aici, cum „Întrunirea Arminia”, societatea polonă „Ognisco” şi societatea rusească „Sojuz”, între care există de câţiva ani o solidaritate fermă contra societăţilor celorlalte exclusiv germane; apoi pe rectorul universităţii, prof. teolog Eusebiu Popovici, patru preoţi din România, prefecţii seminariali, prof. Ion Bumbac, adjuncţii Vasile Morariu şi Teodor Ştefaniu, concipiştii Visarion Gribovschi şi Alexandru cav. de Onciul, Maxim Andronic, Ieremievici ş.a., toţi practicanţii de concepte şi auscultanţii români din Cernăuţi şi reprezentanţii presei din Cernăuţi.
La 8 ore deschise serata festivă seniorul întrunirii (preşedintele) Ştefan Ilasievici, stud. jur., cu cântul studenţesc Gaudeamus igitur. Conseniorul întrunirii, Alexiu Popovici, ţinu oraţiunea festivă, în care vorbi, cu întreruperi de „Să trăiască!”, „Prosit!” şi „Bravo!”, despre însemnătatea naţionalităţii şi în special a celei române. Urmară apoi cântecele: Treicolorul de C. Porumbescu, Imnul unirii de A. B., Vivat, Crescat, Floreat de C. Porumbescu, Aideţi, fraţi, toţi în unire de D. O. şi Gintea latină de Alecsandri, muzica de Porumbescu. – În coloquiele (pauzele) cântară celelalte societăţi străine cântecele lor naţionale studenţeşti.
Rectorul universităţii, prof. Eusebiu Popovici, constată (în oraţiunea sa) armonia cordială şi frăţească între cele două societăţi academice române din Cernăuţi, „Bucovina” şi „Junimea”, şi că ideea naţionalităţii române, cât şi a consolidării române academice, prin care desigur se propagă numai dezvoltarea mai bună a junilor români din diferite stări şi opiniuni al căror legământ ferm este ideea naţionalităţii, se înţelege un fapt, care de demult există deja pe la studenţii germani, cât şi cei maghiari. Stud. jur. Alexe Comoroşan, membru al societăţii „Junimea”, salută în numele „Junimii” pe sora „Bucovina” şi răspică dorinţa că aceste două societăţi române se vor găsi întotdeauna la apărarea cauzelor naţionale. Stud. jur. Simighinovici, membru al întrunirii „Bucovina”, salută pe celelalte societăţi academice neromâne.
Seniorul „Bucovinei” denumi de senior de oaspeţi pe profesorul şi secretarul Societăţii române pentru literatura şi cultura română în Bucovina, prof. Ion Bumbac, carele, sub cântul membrilor „Bucovinei”: În scaun praeses hospitis, se aşeză pe scaunul preşedinţial. Dlui mulţămi în puţine cuvinte, dar bine simţite, pentru onoarea făcută şi alese de contrapunct pe concipistul gubernial Visarion Gribovschi, şi pentru germani şi ceialalţi străini pe redactorul dl Lagler. Dl preses hospitis dădu cântul societăţii „Junimea”, care execută bine unele din cânturi ale colecţiunii cântecelor studenţiere ale dlui Ciprian Porumbescu. Apoi căpătară cântul societăţile „Arminia” şi „Soiuz”, care cea din urmă cântă în onoarea românilor un cântec italian cu mare dexteritate; se văzu că această societate rusească se exercită mult în cântarea vocală; ar fi asta de dorit şi societăţilor academice române.
Stud. jur. Parteniu Siretean, membru al întrunirii „Bucovina”, istorisi în versuri aventurile unui volintir bucovinean cu numele Pafnutie la luptele române din Bulgaria. Animozitatea adunării ajunse la culme. Toată adunarea râse.
Adunarea era încântată de spiritul studenţesc al acestei june societăţi. Această întrunire română academică se deosebeşte de celelalte cu spiritul ei cordial între membrii săi, cum şi că seniorul ei e mai ca comandantul ei, unde numai porunca lui are valoare şi orice împrotivire sau purtare ostilă contra unui membru al ei e pedepsită cu eschiderea din societate sau cu interzicerea purtării echipiului pe un timp anumit.
Serata se sfârşi după 2 d. m. n. Floreat, crescat această întrunire jună română din Bucovina! („Familia”, 25 dec. 1880/6 ian. 1881).
Remarcăm şi noi, în final, buna înţelegere între cele două societăţi studenţeşti (care nu s-a prea confirmat, în timp), prezenţa lui Teodor V. Ştefanelli şi Vasile Morariu – veşnic îndrumători ai tinerelor generaţii – şi a lui Ciprian Porumbescu – prin cântecele sale, care întruneau adeziunea întregii tinerimi, atrăgând, în acelaşi timp, atenţia asupra valorii informative a relatării, care aduce completări/corecturi la o „aproximativă” lucrare amatoristică privind istoricul Întrunirii „Bucovina”, apărută la Ploieşti în 2001. Doar un exemplu: conducătorii Ştefan Ilasievici şi Alexe Popovici nu figurează ca atare în carte – cel de-al doilea nici măcar ca nume – drept senior fiind cotat Ştefan Cocinschi – dar aici povestea este mai lungă, aşa că… pe altă dată.
Comentarii