Cine se pune cu trendul?

…Cu smartphone-uri la şcoală? Doar când acestea sunt de folos în procesul de învăţare! Cam aşa a titrat deunăzi UNESCO un amplu material postat pe site-ul propriu, material care începe prin a invoca înţelesuri din „The 2023 Global Education Monitoring Report”. Pe scurt, se arată acolo că aceste aparate actuale – totodată telefoane şi sofisticate computere de buzunar – sunt o cauză de întrerupere a orelor de curs. Plus că prin intermediul lor eventuali hărţuitori, abuzatori etc. ajung lesne la minori, punându-i în fel de fel de situaţii de risc; plus că celor mici le strică ochii; plus că… De altfel, din câte cunoaştem, în ultimii ani au apărut cercetări cât se poate de serioase care pun în vedere că dialogul faţă în faţă, tabla, cărţile, caietele, creioanele şi, nu în cele din urmă, dascălii nu-s chiar aşa de „rele” şi de „răi” cum s-a considerat când – cu mare heirup! – am fost trecuţi în era tehnologiei şi a inteligenţei artificiale… UNESCO dă China(!) ca exemplu de bună practică, dar şi Franţa, care din 2018 a interzis utilizarea în şcoli a smartphone-urilor. Dar ce te faci că UNESCO, deşi are un nume frumos, în principiu de mare respectabilitate, nu-i o instanţă care să decidă, ci doar una care formulează recomandări… Dar ce te faci că, dincolo de şcoală, inclusiv la noi (…chiar şi în mediul rural, autentic şi tradiţional), „telefonul inteligent” este pus în mânuţele pruncilor încă înainte ca acestora să le se fi tăiat moţul, spre degrevarea părinţilor de nişte sarcini şi spre actuală formă de educaţie. O veche poveste precum „Capra cu trei iezi” este, în opinia unora (şi nu ne gândim aici doar la părinţi), nu doar vetustă, ci sângeroasă şi dătătoare de coşmaruri; pe când poveşti contemporane, eventual cu tot felul de provocări, sunt propuse online pe Tik Tok şi nu doar acolo…