De la marele părinte duhovnicesc Antonie cel Mare se păstrează consemnarea unei vedenii despre modul cum demonii ne ispitesc şi se bucură atunci când oamenii cad în păcate, căci ei nu vor ca oamenii să se mântuiască. Ei ne îndeamnă să facem fapte rele, care ne despart de Dumnezeu, şi să nu iertăm celor ce ne greşesc, căci, dacă am ierta, atunci am merge pe drumul smereniei şi ne-am apropia de Dumnezeu.
Sfântul Antonie s-a rugat un an ca Dumnezeu să-i descopere locul drepţilor şi al păcătoşilor. Iar într-o noapte, Dumnezeu i-a arătat această descoperire.
A văzut un uriaş, înalt până la nori, negru, urât şi înfricoşător, care avea mâinile întinse în văzduh, Sub el era un lac mare de foc. Sufletele zburau pe deasupra şi, câte treceau de mâinile acelui uriaş se mântuiau şi apoi zburau mai departe fără de grijă; iar câte erau lovite de mâinile lui, se opreau şi cădeau în lacul de foc. Pentru cei care zburau mai departe, uriaşul scrâşnea din dinţii, iar pentru cei care cădeau jos, se bucura.
Apoi a auzit un glas, zicându-i: „înţelege ceea ce vezi! Aceştia, pe care-i vezi că zboară în sus, sunt sufletele drepţilor, care nu s-au supus uriaşului aceluia şi merg în Rai. Iar cel uriaş care stă, este vrăjmaşul diavol, care, apucându-i pe cei vinovaţi, îi opreşte şi nu-i lasă să treacă, surpându-i în iad, căci au urmat voii lui şi au fost stăpâniţi de ţinerea de minte de rău”.
Să punem în practică învăţăturile adevărate pe care Dumnezeu le-a arătat oamenilor cu viaţă sfântă, spre bucuria lui Dumnezeu şi a noastră!
Comentarii