Un sfert din oamenii ţării

…Nu pricep dacă ar fi cazul să ne mirăm că, potrivit Eurostat, România e prima din UE la mulţimea inşilor care nici nu muncesc, nici nu studiază – prin urmare sunt consideraţi „inactivi”. Chiar nu-i de surpriză. E de-ajuns ca fiecare să privim în jur spre a sesiza că ştim măcar vreo doi-trei dintre aceştia. Care, dacă-i întrebi, vor fi vrând dumnealor câte ceva, dar mai bine lasă… (şi nici nu-i mai iscodi!). Concret, la nivelul României, este vorba despre peste 25% dintre persoanele cu vârste între 15 şi 64 de ani – nici mai mult, nici mai puţin un sfert din oamenii ţării!!! Normal, situaţiile lor sunt foarte variate. Unii, chiar foarte tineri, s-au rătăcit deja de drumurile şcolii şi meseriei, altora le plac paralele babacilor, alţii nu concep să-şi înceapă cariera transpirând pentru o leafă minimă, nici să plece din ţară n-au curaj etc., iar la capătul celălalt, din nefericire, nu-s tocmai puţini cei rămaşi pe drumuri fiindcă vârsta nu-i mai ajută, meseria, nu-s în stare ca la părul lor cel puţin grizonant să presteze la 55 ca la 35, ba poate să devină şi ucenici la aşa etate. Dar să nu-i uităm nici pe cei care levitează comod şi cu spor circumstanţial în zonele gri şi negre, astfel prinşi oficial în statistici ca fiind fără de orizont… Şi-acum, la o adică, hai să căutăm vinovaţii: că respectivii înşişi, că nu se dau ei în rândul lumii, că nu-s flexibili şi proactivi etc.; că statul nu ia măsuri, nu are în vedere suficiente instrumente prin care să-i (mai) facă utili statului? Tu te-ntreabă şi socoate… Vânturile, valurile. Dacă îţi e de ajutor, poţi reţine că România e urmată în topul inactivităţii de Italia şi Grecia (ţări în care prestează şi fac turism mulţi români). În topul activităţii stau sus, la rând, Suedia, Estonia şi Cehia; în esenţele lor, state multe deosebite de-al nostru şi de altele…