Adevărată sălbăticie

România – „ultima sălbăticie adevărată din Europa, cu cea mai mare pădure mixtă supravieţuitoare şi două treimi din prădătorii de vârf ai Europei… este o ţară cu mii de ani de istorie complexă şi o moştenire culturală diversă care vine dinainte de daci şi este, de asemenea, un pământ al belşugului”. Aşa zice Charlie Ottley, un ziarist britanic ce se declară amorezat de ţara noastră (cu nişte ani în urmă a realizat un documentar din care am reţinut că a pus Botoşaniul pe harta Bucovinei) pe care înţeleg că o găseşte, în parametri ca cei de mai sus, drept produs bun de pus pe piaţa turistică a continentului, cel puţin. În chestie, ca voluntar (deocamdată) în misiunea promovării, Ottley a schiţat/propus un nou logo pentru România turistică, înlocuind frunza actuală cu un norişor tricolor pe care se văd nişte munţi, totodată adăugând un simbol dacic şi un spic de grâu, parcă smuls din cununa fostei RSR, şi sloganul „The wild corner of Europe” (Cotlonul sălbatic al…). Altfel, fără a-mi desconsidera pădurile şi fiarele pădurilor pe care alţii nu le mai au, oferta unuia ca Ottley mi se pare de natură a ne (men)ţine la colţ, numai sau mai ales ca parc forestier şi zoologic, pe lângă care să se depene poveşti cu iz de veche legendă. („Mie daţi-mi străzi pavate, măturate…” etc., deşi străinii care le au ar pofti să se plimbe la noi pe cărări!)