S-au stricat vremurile

Mda, s-au stricat vremurile şi nu-i vorba aici de… zăpada groasă din aprilie, a Iepuraşului, aducând riscuri în termen scurt – topire, inundaţii, dar şi pe termen să zicem mediu, apropo de posibila dijmuire a roadelor câmpului şi livezilor. Un „informator” din zona Rădăuţilor, tocmai descins acasă de prin părţile Austriei, după ce-a avut o treabă mare răsplătită cu parale puţine, câştig sărăcit de cheltuieli, luând el legătura cu mai mulţi bucovineni deveniţi circumstanţial austrieci (câte unul ori familii întregi), aduse veşti îngrijorătoare. Cum ar veni (şi acolo) a-nţărcat Bălaia! Din pricină de tot felul de scumpiri prin contaminare şi în cascadă (alimente, chirii, utilităţi etc.), au ajuns românii înstrăinaţi – cu precădere cei cu slujbe modeste şi plătite fără majorări, în construcţii, în hoteluri, îngrijitori în casele localnicilor ori îngrijitori de persoane vârstnice – să tragă mâţa de coadă, să trăiască de azi pe mâine ori, mai precis, de la o simbrie la alta. Aflu că mesajul pentru cei rămaşi acasă, la noi (altfel transmis direct de fiecare), este, cel puţin pentru o perioadă pe care şi-ar dori-o cât mai scurtă, „Adio şi n-am cuvinte!”. Adică adio parale trimise acasă, de la caz la caz pentru copii, soţi ori părinţi, inclusiv celor care au grijă de casele şi gospodăriile lor. Acolo, departe, au strâns cureaua, şi-au reprimat orice cheltuială „nejustificată”, vânează ofertele din magazine şi se străduie să nu intre în datorii. Şi-am întrebat: Au de gând, poate, să revină la baştină? Nu, la ce?! – a fost răspunsul, pe care am socotit să-l reţin măcar drept simplu punct de vedere.