Serile poetice de la Struga şi participarea poeţilor români (16)

Capitolul II – Struga – capitală mondială a poeziei

2.Poeţi laureaţi ai marelui premiu Cununa de aur

Anul 1971 – (din anul acesta premiul se acordă pentru toată poezia scrisă până la atribuirea lui)

WYSTAN HUGH AUDEN (n. 25. 02. 1907, York – d. 29. 09. 1973, Viena, Austria), SUA. Poet.

American, unul dintre cei mai buni poeţi ai secolului al XX-lea. S-a născut în Anglia, dar s-a mutat în SUA şi cea mai mare parte a vieţii a petrecut-o acolo. Poeziile lui vorbesc despre dragoste, politică, religie, morală şi relaţiile între oameni, despre natură ca o lume impersonală.

Poeziile lui Blues Funeral (Opriţi toate ceasurile) şi 1 Septembrie, în anul 1939 au devenit cunoscute prin filme şi au devenit populare în toată America.

Volume: Poeme (1930); Oratori (1932); Dansul Moartei (1933); Uită-te, Străin ! (1936); Spania (1937); poeme epice: Scrisoare de Revelion; Marea şi Oglinda; Vârsta de Anxietate, toate publicate între anii 1941 şi 1948.

 

Musée des beaux arts

În legătură cu suferinţa n-au găsit niciodată

dascălii cei vechi: cât de bine au înţeles

Poziţia ei umană; cum se întâmplă

În timp ce altcineva mănâncă sau deschide o

 fereastră sau tocmai se plimbă încet;

Cum, când bătrâni aşteaptă reverenţios şi cu pasiune

Naşterea miraculoasă, trebuie să existe întotdeauna

Copii care nu au dormit în mod special să se întâmple

                                    Patinând

Pe lac la marginea pădurii:

Ei n-au uitat niciodată

Că până şi îngrozitorul martiriu trebuie să-şi urmeze

                                    cursul

Oricum într-un colţ, într-un colţ murdar,

Unde câinii îşi duc viaţa de câine şi calul celui ce

                                             Torturează

Îşi scarpină dosul, inocent de un copac.

 

În Icarus al lui Breugel de exemplu: cum toţi

                                    întorc spatele

Foarte uşor dezastrului; plugarul poate

Că a auzit zgomotul, strigătul părăsit

Dar pentru el n-a fost un eşec important, soarele a

                                             Strălucit

Aşa cum trebuie pe picioare albe dispărând în apă

                                             verde;

Şi vaporul scump şi delicat care trebuie că a văzut

Ceva uimitor, un băiat căzând din cer

Va ajunge undeva, plutind liniştit mai departe.

 Traducere de Al. Căprariu şi Ion Deaconescu

 

Musée des Beaux Arts*

În privinţa durerii, Vechii Maeştri

Nu s-au înşelat niciodată: cât de bine i-au înţeles

Rangul omenesc; cum se petrece ea

Când altul mănâncă sau numai deschide-o fereastră, sau doar umblă hoinar;

Cum, când cei vârstnici aşteaptă respectuoşi şi împătimiţi

Miraculoasa naştere, mereu trebuie să fie

Copii ce nu doreau neapărat ca ea să se-ntâmple, lunecând

Pe un iaz la margine de pădure:

Ei n-au uitat niciodată

Că şi cumplitul martiriu trebuie să-şi urmeze cursul

Cumva, într-un colţ, în vreun loc ne-ngrijit

Unde câinii îşi văd în continuare de viaţa lor câinească şi calul gâdelui

Îşi scarpină de-un copac dosul nevinovat. 

 

În Icar de Bruegel, de pildă: cum totul stă întors cu spatele,

Cu totul nepăsător la dezastru; plugarul poate

Auzi pleoscăitul, ţipătul disperat,

Dar pentru el nu era un eşec important; soarele strălucea

Cum se cuvenea pe albele picioare dispărând în verdea

Apă; iar gingaşa, preţioasa corabie care văzuse

Ceva uluitor, un băiat căzut din cer,

Avea de ajuns undeva şi plutea liniştit.

 Traducere de Ion Pop

 JADRANKA ANGELOVSKA, Macedonia

*Traducere adăugată de realizatoarea Paginilor