Pentru mine, acest om a fost şi rămâne unul cu totul deosebit

Sunt printre puţinii consăteni ai prof. ing. Romulus Sfichi, căruia acesta i-a dăruit, pe parcursul anilor, mai multe numere ale revistelor naţionale cu profil ştiinţific „Evrika” şi „Cygnus”, la care dumnealui este şi continuă a fi redactor-şef adjunct şi, respectiv, redactor-şef. Afecţiunea este reciprocă şi se bazează şi pe faptul că unul dintre fraţii mei este profesor de fizică în învăţământul preuniversitar sucevean (acum inspector şcolar judeţean) şi se află în relaţii de prietenie colegială cu dl R. Sfichi, la care se adaugă şi părerea unicei mele fiice, Geanina, informatician, care l-a cunoscut, fie şi numai tangenţial, cu prilejul unor concursuri şcolare pe durata anilor de liceu din Suceava.

În calitate de inginer electroenergetic, dl Sfichi este autorul proiectului de electrificare a localităţii noastre rurale, elaborat gratuit în timpul în care era coordonator al Serviciului (Atelierului) de proiectare a reţelelor electrice de transport şi distribuţie din cadrul fostei IRE (Întreprinderea de Reţele Electrice) Suceava. Prin munca sa – prin drepturile sale salariale – şi-a adus şi o consistentă contribuţie bănească pentru constituirea fondului de finanţare, la timpul respectiv (1964), a lucrărilor de electrificare a localităţii natale. Acest lucru avea loc cu peste jumătate de veac în urmă, iar de atunci toate lucrările de extindere şi modernizare a reţelelor electrice din satul nostru, până spre sfârşitul veacului trecut, s-au făcut pe baza documentaţiilor tehnico-economice elaborate de remarcabilul inginer, aşa cum s-a menţionat, în mod gratuit.

Reţeaua electrică de medie tensiune (20 kV) a rămas neschimbată faţă de proiectele dlui Sfichi şi se află în stare normală de funcţionare şi astăzi, drept mărturie vie a celui care a conceput-o şi a aşternut-o, la început, pe hârtie.

Astăzi, după atâţia ani, asemenea lucrări au devenit banale, dat fiind avântul noilor tehnici şi tehnologii care au pătruns şi continuă să pătrundă în viaţa oamenilor, dar, la timpul lor, acestea au reprezentat adevărate salturi în domeniul creşterii calităţii vieţii oamenilor şi a civilizaţiei acestora.

Mulţi cetăţeni (consăteni), mai ales din generaţia tânără, nici nu ştiu – sau ştiu prea puţin – că distinsul nostru consătean, cu care ne întâlnim relativ des, el locuind, în cea mai mare parte a anului, la căsuţa sa de la ţară, este un om de excepţie care, cel puţin în opinia mea (poate şi a altora), este genial din multe puncte de vedere, aşa cum de altfel au subliniat şi alţii chiar din domeniul învăţământului superior şi al cercetării ştiinţifice din România. Nu comit, cred, nicio exagerare de vreme ce, la vârsta de aproape 90 de ani, mânuieşte cu iscusinţă condeiul, şi nu numai narativ (în domeniul povestirilor), dar, mai ales, al ştiinţelor exacte (fizica, matematica, ştiinţele tehnico-economice fundamentale etc.), prestând munca de redactor-şef, respectiv redactor-şef adjunct la două reviste de nivel naţional pentru învăţământul preuniversitar din România, cu arie de răspândire internaţională. Dispune de un palmares impresionant de lucrări publicate în ţară şi în afară, ceea ce a atras atenţia multor organizaţii culturale din ţară şi a unor instituţii centrale din acest domeniu (Ministerul Educaţiei), care i-au atribuit decoraţii, titluri ştiinţifice şi onorifice (cetăţean de onoare al municipiului Suceava şi al comunei Adâncata), citări în numeroase bibliografii de cărţi, reviste etc. din ţară şi străinătate. A reprezentat România la unele întruniri internaţionale (Conferinţa internaţională a marilor reţele electrice – CIGRE Paris, 1994) şi a fost cooptat în corpul de lectori ai Ministerului Energiei Electrice, la cursurile de reciclare a personalului ingineresc din sector, cu expuneri din noi domenii ale electrotehnicii neliniare (Bucureşti, 1980 – 1995). În opinia multor specialişti din ţară şi din Republica Moldova (Basarabia), profesorul R. Sfichi este un enciclopedist prin erudiţie, creaţie, talent şi inteligenţă. O prezentare mai detaliată a omului şi operei sale scrise, în legătură cu personalitatea dlui prof. ing. R. Sfichi, este făcută în cadrul celor trei volume cu caracter monografic elaborate de dl Nicolai Ciobanu – fost primar al comunei Adâncata, pe durata a mai bine de 10 ani. Este vorba despre cele trei cărţi elaborate (tipărite) în anii 2014, 2016 şi 2018, care tratează istoricul şi viaţa economico-socială a localităţii rurale Adâncata – atestată documentar cu peste jumătate de mileniu în urmă.

Iubitor al naturii până la obsesie, al fiinţei umane precum şi a tot ce-i viu pe pământ, dl R. Sfichi dă dovada unui împătimit al dragostei faţă de locurile natale, astfel încât, pentru unii sau alţii, acest lucru pare suspect la un moment dat, trezind diverse ipoteze şi presupuneri ce ies, uneori, din sfera normalului. El ştie acest lucru şi-l apreciază cu concluzia „că aşa-i lumea de când e lumea”. Nu puţini dintre consătenii noştri şi-au dovedit însă duşmănia pe faţă în raport cu acest om şi aceasta mai ales ca urmare a complexului de inferioritate pe care-l simt în prezenţa lui. Dar dumnealui este imperturbabil, îşi vede de scrisul lui şi cercetările ştiinţifice ca atare, din câte am putut înţelege, în domeniul matematicii aplicate, neimplicându-se, pe cât posibil, în niciun gen de altercaţie, indiferent de natura acesteia şi răspunzând corespunzător celor ce-l supără pe nedrept. În ultimul timp a început să suporte tot mai mult josnicia unora pentru care simpla sa prezenţă în comunitatea rurală, a localităţii noastre, este deranjantă…

Oricum însă, în opinia mea, ca şi a multor alţi oameni de bună-credinţă, prof. ing. Romulus Sfichi poate fi socotit, fără îndoială, o glorie a localităţii sale natale, a Bucovinei şi, de ce nu, a întregii ţări, cu care ne putem mândri fiecare dintre cei ce l-au cunoscut şi cei care, eventual, îl vor cunoaşte, acum, când încă mai este printre noi, iar scrierile sale în cotidianul „Crai nou” sunt un deliciu pentru mulţi cititori.

MARCEL D. COSOVANU, pensionar