Fără grijă

Potrivit unui sondaj realizat în toamnă de Universitatea Bucureşti (ale cărui principale rezultate le-am cuprins într-o ştire a ediţiei de ieri), aproape două treimi dintre români se declaraseră (foarte, destul de…) îngrijoraţi de eventualitatea „extinderii în România a războiului pe care Rusia îl duce în Ucraina”. Subliniem şi aici că printre persoanele cele mai temătoare s-au arătat a fi femeile, vârstnicii…, românii din zonele de vest şi sud-est ale ţării (interesant că nu şi din nord-est!). În ce-i priveşte pe vârstnici, probabil sunt cei mai de înţeles, inclusiv fiindcă, din experienţă, destui au motive concrete să se teamă şi de ruşi, şi de război. Iar în ce priveşte o altă ţintă a cercetării, aproape tot două treimi s-au arătat îngrijoraţi de

situaţia economică a familiei în vremuri ca acestea; temeri care nu mai solicită explicaţii suplimentare. De notat, totuşi, că printre cei care tare se tem de sărăcie se numără (tot) vârstnicii, persoanele mai puţin instruite (şi eventual, ca urmare) cu venituri reduse. Dar cei mai puţin temători în faţa crizei se declară cei cu vârste sub 30 de ani (ah, tinereţea!), persoanele cu studii superioare şi, nu în cele din urmă, persoanele cu venituri ridicate. Ajunşi aşadar la cei din această ultimă categorie (potrivit enumerării noastre), este de asemenea clar de ce sunt fără de grijă, de ce nu se tem nici de război, nici de criză. Au demonstrat-o din plin şi primele zile/primele luni ale cruntului război ce-a dat peste Ucraina: cei cu stare au ştiut/au putut să-şi pună rapid familiile la adăpost în Europa, cei neînstare au rămas pe loc, să facă faţă rachetelor, foamei, frigului, întunericului. Şi morţii!