A fi original cu orice preţ

Îmi aduc aminte de cazul unui fost elev foarte talentat la literatură care a început să scrie versuri încă din gimnaziu şi liceu, ba chiar să le publice cu oarece succes într-o vreme când publicatul nu era atributul celor cu bani, ca azi. Dar, chiar şi aşa, poezia sa nu stârnea cine ştie ce interes şi, după ce a terminat filologia, s-a gândit că poate ieşi din anonimat dând iconoclastic „cu barda“ în poetul naţional, Mihai Eminescu, numit pe atunci „omul total al culturii româneşti“, „geniu naţional“, împreună, bineînţeles, cu „geniul carpatin“ (Nicolae Ceauşescu).

Evident că i-am tăiat avântul juvenil şi am întrerupt orice legătură, numai că în anul următor, spre bucuria mea imensă, nu şi surpriza, i-a apărut un volum de peste 100 de pagini de versuri la o editură celebră, volum omagiat de câţiva critici, zic eu, serioşi, iar apoi succesul următoarelor câteva cărţi i-a fost garantat. Pe vremea când poezia se mai bucura de ceva atenţie. Din păcate, filonul optzecist s-a epuizat la fel de repede cum a venit, iar fostul meu elev s-a apucat de altceva, folosindu-şi originalitatea poetică şi notorietatea ca treaptă de lansare.

Dar am rămas cu o lecţie, aceea de a-ţi bubui originalitatea pentru a reuşi în viaţă. Evident că valoarea autentică ar trebui să se impună prin ea însăşi, ceea ce mai totdeauna cere timp, iar răbdarea nu este la îndemâna oricui, de aceea multora le vine ideea să sară peste rând. În plus, noi românii nu prea ne recunoaştem valorile, ca dovadă că Brâncuşi, Cioran, Eliade… s-au impus mai întâi în Franţa. Pe de altă parte, cel mai adesea azi nu este vorba de valoare propriu-zisă, ci de o dorinţă neostoită de parvenire, iar aceasta se manifestă mai ales în domeniul politic.

În consecinţă, vom observa multiple procedee şi tehnici mediatice de a ieşi în faţă cu orice preţ: prima cerinţă a succesului politic e să fii original, cu atât mai mult cu cât demersul este absurd. Astfel, odată descoperită cheia succesului de public, au apărut inşi care se împotrivesc logicii şi bunului simţ comun şi declară la oră de vârf că era mai bine pe vremea URSS, că România n-are ce căuta în NATO şi UE, deşi marea majoritate a cetăţenilor conştienţi a militat zeci de ani pentru integrare în organismele euroatlantice ca să scape de ruşi, iar acum decizia se dovedeşte salutară. De asemenea, în vremea pandemiei de COVID, susţineau că nu este vorba de nicio boală gravă, că lumea moare de moarte bună, deşi spitalele şi morgile erau pline.

Ca urmare, noua formaţiune AUR, susţinută frenetic de vârfurile (mai ales religioase) ale fostei securităţi şi de mercenarii din presă, a reuşit să capteze interesul populaţiei neinformate ca să intre în parlament şi să provoace o sciziune la vârful politicii noastre, folosindu-se inclusiv de vechi cutume naţionalist-extremist-legionare. Pe deasupra, susţinătorii aurişti, originali cu orice preţ, sunt urmaţi în continuare de un anume segment al populaţiei frustrate, care nu a avut de câştigat prea multe din cele trei decenii de democraţie.

Până la AUR, aceeaşi tehnică fusese folosită de Corneliu-Vadim Tudor şi PRM, de Dan Diaconescu şi PPDD: pândeau la cotitură când majoritatea românilor se pornea într-o direcţie sau alta, iar ei săreau să se opună curentului general, făcând un tapaj mediatic asurzitor. Din fericire, atunci când cetăţenii s-au prins că e vorba de înşelătorie, de şmecherii manipulatoare, respectivele partide lipsite complet de bază electorală reală au dispărut.

Avem şi un partid care se vrea pe lângă original, şi modern, USR, care s-a folosit şi se foloseşte de aceleaşi tehnici ca PRM, PPDD şi AUR: toată suflarea  românească doreşte integrarea în spaţiul Schengen, useriştii caută price şi bagă  strâmbe la colegii din Parlamentul European; toţi am dori ca PNRR să reuşească şi România să poată folosi fondurile europene pentru dezvoltare economică, dar ei, după ce au însăilat nişte proiecte europene încâlcite, văd numai greşeli şi inşi incompetenţi… La fel şi cu Legile Justiţiei, ale Educaţiei.

Asta până am dat de Donald Trump, fostul preşedinte american, care, fără să plătească licenţa, a aplicat şi aplică principiul originalităţii cu orice preţ în SUA!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: