De câţiva ani buni din 2015, un mare iubitor al frumuseţilor patriei noastre, domnul Ioan Râznic (pentru cunoscuţi dl Jean), organizează pelerinaje pe la lăcaşurile sfinte ale ţării, cu ocazia cărora avem posibilitatea să admirăm şi peisajele de vis ale României, oraşele ei sau diverse obiective istorice şi culturale. Şi acest lucru se întâmplă de câteva ori pe an, călătoriile fiind de o zi, două, sau chiar trei (55 cu 1.700 de participanţi).
Desigur, la loc de cinste se află perlele „dulcii” Bucovine: Voroneţ, Suceviţa, Moldoviţa, Humor, Putna, Dragomirna etc. Dar, ajungând la Câmpulung Moldovenesc sau la Vatra Dornei, vom fi atraşi ca de un magnet de enigmaticele Pietre ale Doamnei de pe Rarău sau de celebrul cazinou care se tot reface de vreo 30 de ani… Serpentinele de la „Palma” ne-au fermecat şi ele prin acurateţea lor, anticipându-le pe cele de la Mestecăniş, măreţe şi fastuoase.
Transilvania este o altă provincie de basm a „Grădinii Maicii Domnului” (care e România), unde este obligatoriu popasul la Mănăstirea Prislop. Acolo îşi doarme somnul de veci Arsenie Boca… Remarcabile sunt şi mănăstirile Râmeţi, Topliţa, Sâmbăta de Sus sau Nicula. Clujul ne-a încântat prin catedralele sale falnice, dar şi prin celebra Grădină Botanică, iar Braşovul, prin sobra Biserică Neagră şi Piaţa Sfatului, gazdă a Festivalului „Cerbul de Aur ”.
Ne-a rămas pururea în inimi Alba Iulia, oraşul primei uniri a celor trei ţări româneşti, înfăptuită de Mihai Viteazul în 1600, dar şi al Marii Uniri din 1918, certificată de Catedrala Reîntregirii. Pitoreştile „burguri” Sibiu şi Sighişoara atrag anual mii de turişti de pretutindeni. Muzeul sibian Brukenthal este un adevărat tezaur de pictură europeană valoroasă, unic în ţară. Catedrala ortodoxă este o copie la scară redusă a celebrei biserici Sf. Sofia din Istanbul.
În Maramureş, în afară de Mănăstirea Rohia, unde îşi doarme somnul de veci părintele filozof Nicolae Steinhardt, remarcăm splendidele biserici de lemn, unice în lume, şi mănăstirea Bârsana, o creaţie cu adevărat divină. Vizitând Cimitirul vesel de la Săpânţa, frunţile ni s-au descreţit în faţa crucilor, realizate de meşterul Stan Pătraş şi ucenicii săi, pe care se rezumă cu umor şi fantezie vieţile sătenilor. Din nou, un obiectiv unic în lume.
Sudul ţării cuprinde Oltenia, Muntenia şi Dobrogea, trei ţinuturi fabuloase cu mănăstiri şi biserici străvechi şi măreţe, începând cu mitica „Monastire” a Argeşului şi continuând cu Tismana, Cozia, Horezu, Bistriţa, Ostrov, Orşova sau Polovragi. Din incinta mănăstirii orşovene Sf. Ana, avem ocazia să admirăm apele Dunării şi lacul de acumulare Porţile de Fier, iar în preajma mănăstirii Polovragi, am pătruns în lumea tainică a peşterii omonime. De pe malul stâng al Dunării, din preajma Mănăstirii Mraconia, avem ocazia să admirăm chipul lui Decebal, sculptat într-o stâncă muntoasă uriaşă, din iniţiativa publicistului şi istoricului Constantin Iosif Drăgan. Defileul Oltului, poate cel mai frumos din ţară, se poate lăuda cu o bijuterie rară: Mănăstirea Cozia, un-de îşi dorm somnul de veci Mircea cel Bătrân şi Teofana, mama lui Mihai Viteazul. La Târgu Jiu, ne-au întâmpinat cele trei opere geniale ale lui Brâncuşi, închinate eroilor care au făurit România Mare: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului. Aceleaşi sentimente le-am încercat şi la Sinaia, vizitând mănăstirea omonimă şi castelul Peleş, o piatră preţioasă unică a Carpaţilor.
Într-o zi, am trecut din Transilvania în Oltenia şi din Muntenia în Transilvania, parcurgând cele mai spectaculoase şosele cu serpentine de la mare înălţime: Transalpina şi Transfăgărăşanul (peste 2.000 m). Doar caprele negre ne depăşeau, sărind din stâncă în stâncă, cu abilitate! Pe lângă noi, treceau sute de motociclişti din toată Europa, care au preferat să se avânte pe aceste înălţimi, fiind sătui de zecile de tuneluri care străbat munţii Alpi sau Pirinei.
Bucureştiul, „Micul Paris”, ne-a copleşit prin ritmul trepidant al vieţii, prin parcurile şi monumentele remarcabile, dar şi prin Catedrala Patriarhiei, sobră şi măreaţă, bisericile Stavropoleos, Sf. Gheorghe sau Kreţulescu. Catedrala Mântuirii Neamului, în plină construcţie, uimeşte pe orice vizitator prin dimensiunile ei, prin frumuseţea desăvârşită. Ne-a impresionat în mod deosebit Mănăstirea Antim, ascunsă după uriaşele blocuri ceauşiste, unde îşi doarme somnul de veci mitropolitul-cărturar Antim Ivireanul, refugiat tocmai din Georgia, din cauza prigoanei otomane (sec. al XVIII-lea). La fel de importantă este şi Mănăstirea Plumbuita, refăcută din temelii de Matei Basarab (sec. al XVII-lea).
In Dobrogea, Peştera Sf. Andrei, cel care i-a creştinat pe români încă de la începutul mileniului întâi, este un obiectiv de seamă. La fel de important este Monumentul de la Adamclisi „Tropaeum Traiani ”, de acum 2000 de ani, închinat victoriilor marelui împărat împotriva dacilor şi în urma cărora s-a născut poporul român, care moşteneşte vitejia dacilor şi limba romanilor (latina), devenită limba română.
Constanţa este un oraş de vis, deşi Cazinoul, la fel ca şi cel din Vatra Dornei, e în veşnică reconstrucţie. Statuia marelui poet Ovidiu, exilat la Tomis, la începutul mileniului întâi, veghează asupra liniştii cetăţenilor, la fel ca şi „Arcaşul” lui Jalea (o sculptură spectaculoasă) din apropierea acvariului. Nu departe de catedrala Sf. Petru şi Pavel, se înalţă o moschee turcească şi o biserică grecească, dovadă a bunei convieţuiri între români şi minorităţile naţionale. În zare, pe valurile Mării Negre, plutesc numeroase nave din toate colţurile lumii, căci Constanţa este cel mai mare port la Pontus Euxinus. O salbă de staţiuni estivale se întinde pe ţărmul mării, în frunte cu regina lor – Mamaia.
Moldova, una dintre cele trei mari provincii româneşti, se mândreşte în primul rând, cu capitala ei: „dulcele târg al Ieşilor”. Aici, Biserica „Trei Ierarhi”, o altă bijuterie arhitectonică românească, ne uluieşte prin dantelăria de marmură care o îmbracă. Ctitorită de Vasile Lupu, ea adăposteşte şi mormintele a două personalităţi ilustre: Dimitrie Cantemir, domnitor şi savant celebru, şi Al.I. Cuza, domnul Principatelor Române. Printre cele 100 de biserici şi mănăstiri ale oraşului se numară şi Golia, Cetăţuia, Galata, Sf. Nicolae, Frumoasa, Bărboi sau măreaţa Catedrală a Mitropoliei, care adăposteşte moaştele Sfintei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. Palatul Culturii este cel mai frumos din ţară, cuprinzând 4 muzee importante. Teiul lui Eminescu din parcul Copou ne îmbată şi acum, vara, cu aroma florilor sale, iar bojdeuca lui Creangă din mahalaua Ţicăului ne atrage ca un magnet. Edificiul somptuos al Universităţii „Al.I. Cuza” ne aminteşte că la Iaşi a fost înfiinţată prima universitate din ţară în 1860.
Ţinutul Neamţului ne-a fermecat cu Mănăstirea Agapia, pictată de marele Grigorescu, cu Văratecul Veronicăi Micle sau cu Humuleştii lui Creangă. În preajma Mănăstirii şi Cetăţii Neamţului, hălăduiesc ca odinioară zimbrii… Cheile Bicazului sunt un adevarat miracol al naturii. Nu te mai saturi trecând printre munţii maiestuoşi şi admirându-i, apoi urcând serpentinele ameţitoare către Lacul Roşu.
O altă capitală a Moldovei, Suceava, se mândreşte cu cetatea magnifică a marelui Ştefan, cu moaştele Sf. Ioan cel Nou, adăpostite de Biserica Sf. Gheorghe, şi cu atâtea alte biserici muşatine sau monumente istorice. Botoşanii nu se lasă mai prejos, căci aici s-a născut „Luceafărul poeziei româneşti”, în frumoasa Biserică „Uspenia” a fost botezat, iar la doi paşi, la Ipoteşti, a copilărit, în preajma „lacului albastru”, încărcat cu „flori de nufăr” din „codrii de aramă” sau „pădurea de argint”. Biserica Popăuţi de la marginea oraşului ne aminteşte de epoca glorioasă a lui Ştefan cel Mare, în timp ce casele memoriale Nicolae Iorga, Grigore Antipa, George Enescu de la Liveni, Ştefan Luchian de la Ştefăneşti certifică vorbele unui cronicar celebru că „nasc şi la Moldova oameni”.
Toate aceste minunăţii au fost descoperite de-a lungul anilor, de sute de sireteni, graţie pelerinajelor minunate organizate de şeful Cooperaţiei Meşteşugăreşti Siret, Ioan Râznic. Gratitudine!
Prof. SILVESTRU PÂNZARIU
Siret
Comentarii