Bunătatea care înalţă

Este binecuvântată zi de mai, ziua Sfântului împărat Constantin şi a mamei sale Elena. Zi de înaltă trăire pentru toţi creştinii. La ceas de mare sărbătoare, o revăd astăzi cu ochii sufletului pe doamna Elena Aioanei, când la biserica din Rădăşeni, când la cea de la Oprişeni, când la Folticenii Vechi, când la Tâmpeşti. De veghe printre icoane în lumina rugăciunii din dimineţi înfiorate de dangănul clopotelor. Călătoare prin două veacuri cu sigiliu de nobleţe sufletească. Cu mulţumirea de a fi încredinţat pe unul din fii slujirii ardente a Celui de Sus.

 De veche şi nobilă sorginte răzăşească, pe doamna Elena Aioanei, mama Părintelui Timotei, o cunosc parcă dintotdeauna. De pe stradă, din şcoala de la „Nicu Gane” unde a învăţat fiul ei, Cristian, ce s-a dedat celor sfinte. M-am apropiat mai întâi de adolescentul silitor şi bine crescut care, pentru o vreme, a dispărut din vizorul meu. L-am regăsit mai întâi la Mănăstirea Neamţ, apoi la Iaşi ca slujitor al Mitropoliei. I-am urmărit predicile. Cea despre Narcis Creţulescu ne-a apropiat prin subiecte comune de istorie culturală şi religioasă.

L-am revăzut adesea la evenimente memorabile ori triste. La decesul tatălui Miron Aioanei, la sărbătorirea scriitorului Grigore Ilisei, la inaugurarea capelei „Sfântul Nicolae” de la Colegiu, la investirea cu titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Fălticeni, la ridicarea în rang de Episcop, bucurându-ne sufletul cu albumul despre Rădăşeni şi cu toate cărţile care l-au răsplătit cu primirea în Uniunea Scriitorilor. În familia şi în inima mea s-au înscris şi P.S. Timotei şi mama sa, Elena. Frapau şi ochii lor de culoarea cerului în care înfloreau cicori şi credinţă adâncă. Şi umanitate caldă. Şi înţelepciune. Şi rugăciuni adânci. Şi bunătate care înalţă. Şi un alt cerc de vârstă ieşit din cutia timpului.

Doamna Elena a preluat după decesul fostei preşedinte a SFOR (Societatea Femeilor Ortodoxe Române), profesoara Aspazia Mancu, funcţia de preşedintă. S-a angajat într-o misiune grea şi anevoioasă. A făcut-o în numele Domnului şi a fiului pe care să-l ajute în misiunea pământească. În pomul cu roade al vieţii a adăugat foarte multe acţiuni caritabile. Munte de omenie, a sporit în buzunarul sufletului compasiunea pentru cei neputincioşi şi neajutoraţi. La una din orele cântăririi roadelor, doamna Elena se prezintă prin lumina unei vieţi care va intra în toamna acestui an în al optulea deceniu al existenţei.

I se cuvine liniştea rugii în timp binecuvântat. Cuvintele se închină în faţa Atoateştiutorului în limba cerească a rugăciunii. Cuvânt şi faptă. De poveste şi de povestit. De neuitat. Zilele de toate zilele în rugăciune. Binele se construieşte în timp. Cu răbdare. Cu aghiasma iubirii de Dumnezeu şi de oameni. Cu un pol al iubirii la Patriarhie şi cu celălalt la Fălticeni. Între pământ şi cer, în casa binecuvântată din care lumina rugăciunii nu se stinge niciodată. Doamna Elena iubeşte argintul virtuţilor. Trăieşte cu emoţie creştină evenimentele memorabile. O revăd în rugă şi interiorizată trăire la întronarea a P.S. Timotei şi la alte ceremonii de adâncă simţire sacerdotală. Precum şi la activităţile culturale şi bisericeşti. Respectată şi preţuită de cei din jur.

 Ziua darurilor. Nu una singură. Se perindă secvenţe de la intrarea în viaţa monahală a Preafinţitului, cum îl pomeneşte cu sfiiciune mama pe fiu. Pentru că nu e doar fiul ei, ci fiul Bisericii. Activitatea scriitoricească. Elogiul prieteniei. Trepte spre lumină. Trepte spre cer.

 Şi alături, în viaţa mireană, doamna Elena însoţind pe vajnicul ostaş al lui Hristos în viaţa eclesiastă. Zbateri luminoase. Misiune sacră în camera-paraclis, între candele şi icoane, în miros de smirnă şi tămâie, cu rugă îndreptată spre cer.

 Ziua deplinătăţii. Onomastica în ziua Sfântului împărat Constantin şi a mamei sale Elena.

 Îndătinate urări. La mulţi ani!

 Ziua darurilor duhovniceşti. Darul sfânt de mamă, în genere: mamă de bogat sau de sărac. De voievod sau cleric. De înţelept sau de oştean. Mamă sau măicuţă. Maica Domnului. Mironosiţe femei. Suflet luminos şi înflorit.

 Bunătatea care înalţă.

MARIA MITOCARU

şi MIOARA GAFENCU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: