Taine

…Întâmplarea a făcut ca, într-o perioadă în care aveam vreme să lucrez (pe) cărţi şi în care chiar mă imaginam scriitor, să mă intersectez, de la distanţă (nu l-am văzut niciodată!) cu Mihai Leonte din Buneşti, statornicit departe de obârşie, la Moldova Nouă. Şi astfel am colaborat timp de nişte ani la realizarea câtorva dintre primele volume colective din cadrul proiectului său „Din tainele… vieţii”. Aşa pot mărturisi că – înainte ca edituri şi reviste literare cu nume în ţară să purceadă la astfel de însoţiri între autori, totodată înainte ca destui autori să găsească nimerit a-şi căuta şi găsi cititori pe site-uri, grupuri online ori pe reţele de socializare – Mihai Leonte se va fi numărat printre pionierii realizatori, în serie, de volume colective. Emiţând invitaţii pe internet, a găsit numeroase persoane – de la versificatori de circumstanţă la poeţi ca atare ce au confirmat ulterior (printre ei, şi câţiva suceveni) – care să-i recepteze ideea şi care să-şi dorească să publice, alături de alţii mai mult sau mai puţin asemenea, într-o carte, în două, în trei… Nu-mi dau seama dacă şi cât a câştigat Literatura de pe urma interesului şi energiei disipate astfel de Mihai Leonte. Cert este că el a făcut ca zeci de persoane să debuteze, să pătrundă în jungla, în labirintul literar, fiecare dintre ele având (sau şi scriind despre) taina care le-a chemat acolo. Desigur, le-a făcut bine să-şi vadă numele şi textele în cărţi, va fi fost acesta cel puţin un demers terapeutic pe care cel plecat din Buneşti li l-a oferit cu bucurie şi destulă inocenţă. Le-a spus o vorbă şi le-a întins o mână. Unii s-au socotit poeţi, alţii erau în neştire. Iar cărţile alcătuite de Mihai Leonte au dat de ştire…