Domnul Păcii

Nicidecum nu-i unul ca mine cel mai nimerit să se sumeţească aici repetând aşa, după alţii, mai deştepţi ca el şi mai profunzi, că Domnul Iisus Hristos este Domnul Păcii. Însă dacă gândesc astfel, nu pot tăinui. Şi repet (după Matei 11, 29), chiar ca o flaşnetă stridentă despre care se poate zice că nu-şi are locul între toţi acei care aşteaptă încă o sărbătoare  spre a se ghiftui din nou, spre a-şi împlini golul pântecelui, cel nemăsurat de adânc. Zis-a Iisus:  „Învăţaţi-vă  de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre!”. De aceea cred în El… care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara. Şi s-a făcut om! Iar în zilele alea de foarte mult apuse, pe care nu mulţi şi le pot imagina şi înţelege, în zilele lui Pilat din Pont, El pentru noi S-a răstignit, pentru noi a pătimit, pentru noi S-a îngropat… cam aşa cum ştim noi şi astăzi că se face o îngropare. Dar recitiţi Evangheliile, ca să aflaţi că, apoi, după trei zile, El a Înviat!!!

Poate că e greu să cercetaţi toate acestea, mai simplu e să vreţi şi să hotărâţi să le credeţi, din toată fiinţa.

„Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor văzutelor şi nevăzutelor. Şi într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de-o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut…”

Doar asta îndrăznesc să spun, să vă reamintesc. Neabătându-mă de la altele aici scrise mai înainte de mine, cred în Pace întreagă, fără grade de comparaţie, nu în nişte domni pământeni care – fără ca măcar o clipă să-i cântărească preţul, fără ca măcar o clipă să se teamă de judecată – vor  (pentru ei, pentru cine?!) numai şi numai victorie.