Norma

…Şi s-a pus printre altele problema ca norma de hrană pentru pacienţii din spitale să se majoreze de la 11 lei pe zi, la 20 de lei pe zi. Şi mai zicea cineva, persoană în stare să facă o aşa propunere, că n-ar fi vorba despre „un moft sau o pomană”. Însă, dacă ne gândim mai bine, unii dintre noi, n-ar fi şi astea parale aruncate în vânt? Că, pentru trei ceaiuri pe zi şi, eventual, un biscuit şi-o supă limpede, să nu-i cadă greu bolnavului, chiar 11 lei e prea mult. Că el n-ajunge în spital să-i cadă greu la stomac, ci să devină uşor spre a circula apoi spre casă ori spre casa de apoi, cu verdeaţă, odihnă şi fără de supă ori ceai, greşesc? Dacă da, va fi fiind poate deoarece din greşeală am ajuns la concluzia că în spitale hrana pentru pacienţi e doar aşa, ca să fie şi ca să le taie pofta, să-şi dorească sănătate şi pachete de la aparţinători. Căci cum altfel şi-ar putea arăta aparţinătorii susţinerea faţă de ai lor spitalizaţi dacă nu hrănindu-i zilnic? Începând cu a trece pachetele prin vămile de jos şi prin cele de mai sus. Sau cum şi-ar putea arăta bolnavii dorinţa de a supravieţui dacă nu şi prin a fenta „strictele” obstacole impuse în saloane de a deţine şi a ingurgita şaorme şi burgeri tradiţionali, ca acasă? Cine nu pofteşte nu supravieţuieşte, e clar. Iar mai departe, dacă e să pui problema normei (dar de ce? s-ar putea să te-ncurci, să o-ncurci), cu cine şi cu ce să faci comparaţii? Cu cea a căţeilor dintr-un adăpost? Cu cea a tichetelor zilnice de masă pentru bugetari (care mai dau şi pe-acasă după ce se ostenesc chiar pentru tine, ca să-i fie statului şi ţie bine)? Cu cea a deţinuţilor?!… Păi până şi ei trebuie să se reabiliteze, în deplină formă să revină în societate şi mereu să te ţină cu simţurile treze.