Un erou uitat: Dănilă Papp
Dănilă Papp (Pop) s-a născut în 1868, la Aciuva (azi localitatea Avram Iancu). A fost fiul lui Dănilă Papp, funcţionar, şi al Mariei Karl. Generalul Dănilă Papp s-a căsătorit cu Eugenia Ivaşcu la data de 20 august 1895, iar în anul 1896 s-a născut unicul fiu al lor, Eugeniu. Şcoala primară a urmat-o la Baia de Criş, iar şcoala medie a absolvit-o în 1887. Între anii 1887 şi 1890 va studia la Academia Militară Tereziană de la Neustadt, Viena. Ia gradul de sublocotenent în anul 1890, la absolvire, iar în 1894 este numit profesor la Şcoala Militară din Sibiu; din anul 1899 a urmat specializarea la Şcoala Superioară de Geniu din Viena.
În 1906 a fost repartizat în Statul Major al Geniului şi a fost numit şef al Direciei de Geniu din Comorod, iar în 1910 a fost transferat la Trento, unde avea să fie avansat căpitan în anul 1912, unde se va găsi în momentul declanşării Primului Război Mondial. În perioada septembrie 1914 – ianuarie 1915 a fost şef de stat major al Diviziei 54 Infanterie k.u.k, iar între 6 ianuarie 1915 – 2 noiembrie 1918 a comandat Brigada Papp (a activat cu gradul de colonel în cadrul Armatei a VII-a austro-ungare pe frontul din Bucovina). A luptat în timpul Primului Război Mondial pe frontul din Galiţia de Nord, unde îşi va pierde unicul fiu, în anul 1915. Din luna octombrie a activat pe frontul din Bucovina, iar din luna mai 1918, pe frontul din Italia. A dus greul multor lupte aici şi a fost iubit de oamenii săi pentru curajul şi spiritul său drept şi deschis. În 1918 a devenit membru în Consiliul Dirigent al Transilvaniei, condus de Iuliu Maniu, şi, datorită meritelor sale militare deosebite, a fost avansat la gradul de general şi de şef al Statului Major condus de generalul Ion Boeriu. Dănilă Papp a devenit unul dintre ofiţerii care şi-au adus o contribuţie importantă la Unirea Transilvaniei cu România. La începutul anului 1919 a fost primit în armata română şi a devenit ajutor al şefului Secţiei Organizare 6-7 din Sibiu. La 11 aprilie 1919 a fost promovat la gradul de general de brigadă şi a primit comanda Diviziei 18 ardelene. A participat la campania antibolşevică din Ungaria din anul 1919. Cinstea şi talentul de bun organizator i-au adus numirea la comanda Corpului VI al Armatei Regale Române din Cluj, funcţie pe care a deţinut-o în perioada 1924-1930. În 1930 a fost trecut în rezervă, dar a avut multe preocupări culturale în această perioadă.
Înalt ofiţer în armata austro-ungară, el s-a comportat eroic şi şi-a ţinut jurământul faţă de împăratul austro-ungar Franz Jozef, chiar dacă a fost silit să lupte împotriva armatei române. Dănilă Papp, un absolvent al celei mai vechi academii militare din lume, Academia Tereziană din Viena, va fi, ulterior, apreciat de Regele Ferdinand I al României. De asemenea, el a fost apreciat şi de Regele Carol al II-lea, care l-a numit în anul 1938 guvernator al Ţinutului Mureş. De religie greco-catolică, generalul Dănilă Papp a devenit, în ultimii ani de activitate pe scena publică, ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun, post de o importanţă extraordinară, în contextul în care Vaticanul făcea eforturi uriaşe pentru a stăvili extinderea ororilor celui de-al Doilea Război Mondial. Dănilă Papp a murit în anul 1950 la Sibiu, după ce intrase, pentru patriotismul său, în vizorul autorităţilor comuniste. Printre altele, comuniştii i-au reproşat eroismul dovedit în timpul Primului Război Mondial pe frontul din Galiţia, în timpul luptelor duse de armata austro-ungară împotriva ruşilor. (Paul Braşcanu) Rudolf. „Cernăuţi, 12 februarie 1888. Încă din toamnă, s-a constituit, între nobilii români din Bucovina, un comitet care să facă un dar de amintire principelui de coroană, Alteţei Sale imperiale, arhiducele Rudolf, pentru vizitarea Bucovinei, în luna iulie 1887. Principele de coroană era, în timpul petrecerii sale în Bucovina, mai ales încântat de costumele naţionale române, ce le văzu expuse în Cernăuţi, la Şcoala de meserie. Comitetul nu putu să afle un dar mai potrivit, din partea ţării, decum oferindu-i un mobilier întreg al unui salon, îmbrăcat şi decorat cu costumele naţionale. Scaunele şi fotoliile sunt îmbrăcate cu brâie ţărăneşti tricolore şi culorile uzitate la poporul român bucovinean, iar perinele fotoliilor şi divanurilor, cu un desen luat de pe cămeşile ţărancelor. Mai multe covoare s-au făcut după desenele cele mai frumoase, cunoscute în ţară, şi cu greu s-ar afla, în toată ţara, covoare mai frumoase. La alegerea culorilor s-au omis anume culorile introduse modern, aniline, alte chimicale, ci s-a ţinut strâns de culorile întrebuinţate de ţărani, din vechime. Lucrarea acestor mobile s-a încredinţat doamnei de Grigorcea. Mobilele vor fi, în curând, transportate la Viena, spre a fi predate arhiducelui. Prezidentul comitetului e dl Alesandru baron de Vasilco.”(„Familia”, Nr. 6, Anul XXIV, 7 /19 februarie 1888, din Ion Drăguşanul, „Arhivele bucovinene ale sufletului”.
În gravuri: întâlnirea tragicului Prinţ de Coroană austriac, Rudolf, în 1885 – după o vânătoare – cu reprezentanţi ai etniilor bucovinene şi ardeleneşti, în Pasul Prislop, apoi Rudolf ucigând, cu „mândrie”, un urs – de fapt, o ursoaică cu pui).
Comentarii