Crăciunul de altădată în satele comunei Todireşti

“Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David” (Luca 2, 11)

 Odată cu bucuria prilejuită de strângerea recoltei de pe câmpuri la sfârşit de toamnă, după multă trudă, gospodarii din cele patru sate ale comunei Todireşti, Costâna, Părhăuţi, Soloneţ şi Todireşti caută binemeritata odihnă în liniştea căminelor lor, în nopţile parcă tot mai lungi şi mai reci, stau la gura sobei, deapănă amintiri şi se pregătesc cu multă bucurie, după datina străbună pentru sfintele sărbători de iarnă. Acestea sunt aşteptate în fiecare an cu o încărcătură emoţională aparte iar localnicii de aici aduc mulţumire lui Dumnezeu pentru toate cele ce s-au revărsat asupra lor în anul ce stă să plece, nădăjduind că anul care va veni va fi mai bun, mai rodnic şi dacă se poate cu mai multe împliniri. Bătrânii trecuţi prin mai multe vitregii pricinuite de război, boli, foamete precum şi alte greutăţi ne îndeamnă să nu ne plângem, ci să mergem înainte cu credinţă în ajutorul Celui de Sus.

Sărbătorile de iarnă încep cu Crăciunul, Ziua Naşterii Mântuitorului, Domnului nostru Iisus Hristos. Despre naşterea lui Iisus Hristos vestesc cei patru Sfinţi Evanghelişti, iar relatările lor se completează prezentând diferite aspecte ale acestui eveniment, al venirii Fiului lui Dumnezeu în lume. Cu aproape douăzeci de secole în urmă, a avut loc un eveniment crucial pentru umanitate. În micul orăşel Betleem din Iudeea, noaptea, în întunericul unei peşteri, s-a auzit un plânset uşor de copil, S-a născut un Om pe pământ, Fiu al lui Dumnezeu şi Fiu al Omului, Vestitor al bunăvoinţei lui Dumnezeu.

Această mare sărbătoare a creştinătăţii este prefaţată de Postul Crăciunului, perioadă cuprinsă între 15 noiembrie şi 25 decembrie, când sătenii comunei Todireşti încearcă, după putere, să ţină rânduiala postului de fapte şi de bucate. Gospodinele spălau blidele, cele mai multe dintre ele din lemn sau din lut ars, cu cenuşă sau leşie, deoarece în trecut nu existau detergenţii de astăzi, jocurile cu lăutari se opreau şi ele, precum şi alte veselii ale vremii. Postul Crăciunului ne aminteşte de postul patriarhilor şi al drepţilor Vechiului Testament, care l-au aşteptat cu înfrigurare pe Mesia.

Zilele premergătoare Ajunului Naşterii Domnului sunt pline de frământarea întregii suflări a satelor. Gospodinele pregătesc casa pentru sărbători şi îşi procură cele necesare pentru bucatele tradiţionale de post, pentru ziua de Ajun, precum şi celelalte pentru zilele de sărbătoare.

În ziua de Ignat, gospodarii sacrifică porcul. În continuare, după pârlit şi spălat, porcul este desfăcut, trecându-se apoi la pregătirea diferitelor preparate: cârnaţi, chişcă, tobă, şuncă şi altele.

Cu o zi înainte de Ajun, gospodinele se apucă de frământat încă din zorii zilei, apoi fac pâine, colaci, colăcei şi alivenci, pe care le coc în cuptor. Pe seară sau chiar în dimineaţa zilei de Ajun gospodinele aşază pe masă în casa cea mare bucatele de post ce urmează a fi binecuvântate de preot, în momentul în care le trece pragul în gospodării cu icoana Naşterii Domnului. Pe masă se obişnuieşte să se aşeze şapte feluri de bucate de post sau în număr impar. Cele mai întâlnite bucate ce se pun spre binecuvântare cu această ocazie sunt: grâu fiert şi îndulcit cu zahăr, găluşte de post (cu crupe), tocană scăzută de bureţi uscaţi sau de bob, compot de mere sau pere uscate, perje uscate, jufă sau “pelincile Domnului”, alivancă, chiar şi peşte. Astăzi pe lângă aceste feluri de post se mai aşează: zacuscă, măsline, fructe, compoturi şi altele.

După ce preotul intră în casele credincioşilor, ei săruta sfânta icoană cu scena Naşterii Domnului, întâi, gospodarul casei apoi soţia şi ceilalţi membrii ai familiei în ordinea vârstei. Sunt binecuvântate bucatele de pe masă, iar slujitorul Domnului este rugat să se aşeze pentru câteva clipe la masă, pentru “a sta cloştile” în gospodărie, apoi să guste din bucate, pentru ca, în continuare, gospodăria să aibă bun spor.

Creştinii din Soloneţ aşteaptă preotul cu o lumânare aprinsă în mână.

Tot în Ajun se împodobeşte pomul de Crăciun. Bradul fiind un pom verde tot anul, oamenii l-au asociat cu viaţa, socotindu-l ca simbol al vieţii fără de moarte, al trăiniciei, de aceea el este prezent aproape în toate evenimentele importante ale vieţii. La început bradul se orna cu mere, nuci, lumânări, panglici colorate din hârtie creponată, în prezent ornamentele pentru brad sunt foarte diversificate, dând pomului de Crăciun împodobit un aspect feeric.

Copiii mici, până în jurul vârstei de 10 ani, aşteaptă sosirea lui Moş Crăciun. Când îl întâlnesc, ei recită poezii sau cântă o colindă, privind în acest timp emoţionaţi şi bănuitori către sacul cu daruri. Copiii primesc cadourile mult aşteptate iar bătrânul Moş Crăciun se îndreaptă către alte case.

După ce trece preotul, către apusul soarelui, prin sate încep să se audă colindele cântate de glasurile cristaline ale copiilor care vestesc pe la casele sătenilor venirea în lume a pruncului Hristos. Odată cu lăsarea nopţii, pe timpuri, gospodarii mai tineri mergeau şi ei cu colinda, mai întâi la naşii de cununie şi apoi la neamuri, la prieteni, grupul de colindători devenind tot mai mare. Colindele se auzeau în toate satele din comuna Todireşti, de cu seară şi până în zorii zilei. Dintre cele mai cunoscute colinde cântate de copii, flăcăi sau oameni în toată firea pe la case de gospodari amintim: “O, ce veste minunată”, “Domn, Domn să-nălţăm”, “Steaua sus răsare”, “Trei păstori”, “Bună seara la fereastră” şi altele. După ce terminau de colindat, copilaşii primeau de la gazdă, în semn de mulţumire, mere, nuci şi colăcei. Cei mai apropiaţi, nepoţi, fini, vecini, primesc şi bani. În timpuri mai îndepărtate, copiii primeau pentru colindat, uneori, chiar şi făină de porumb. Gospodarii colindători erau poftiţi în casă şi serviţi cu un păhăruţ de rachiu, alături de bucate alese şi prăjituri făcute în casă.

În cele trei zile de Crăciun, în fiecare dimineaţă, credincioşii iau parte la sfintele slujbe în biserici, sărbătorind Naşterea Mântuitorului. Cu multă pioşenie, cei prezenţi ascultă citirea pericopelor evanghelice care fac referire la întruparea Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu şi colindă alături de dascăli. După amiază, localnicii obişnuiesc să se viziteze şi să stea la poveşti, bucurându-se de timpul lor de răgaz.

 În cea de-a treia zi după Crăciun este sărbătorit Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan.

De la Crăciun se reluau şi jocurile sau horele, balurile gospodarilor. După ce gospodarii se întorceau de la biserică, stăteau la masă, rânduiau treburile la animale şi apoi mergeau la horă, ziua, care se termina pe la ora opt seara. De la ora zece, seara, urma „giocul de noapte”. Aici cânta muzica, adusă din localităţi precum Gura Solcii sau Liuz (Humoreni).

Flăcăii, către seară, se îndreptau către casele fetelor şi le cereau de la părinţi pentru a merge împreună la horă. Participanţii se îmbrăcau în straie populare de iarnă, astfel bărbaţii se îmbrăcau cu cămaşă şi iţari, peste care îşi puneau sumane iar pe cap purtau cuşme din blană de miel. Femeile purtau cămăşi, catrinţe, cojoace sau caţaveici iar pe cap îşi puneau tulpane din lână şi se încălţau cu ciubote din piele, la fel ca şi bărbaţii.

După cum mi-a povestit bunicul meu, Vasile Tabarcea din Todireşti, jocurile se organizau, iarna, în casele mai încăpătoare ale unor gospodari din sat, iar mai apoi în sălile căminelor culturale.

După Crăciun se intra în febra pregătirilor pentru Anul Nou şi Sfântul Vasile.

Aduc mulţumire pe această cale gospodarilor din satele comunei Todireşti care mi-au împărtăşit aceste informaţii cu privire la modul în care străbunii sărbătoareau odinioară Naşterea Domnului, în special bunicilor mei paterni, Vasile şi Paraschiva Tabarcea, domnilor profesori Doru Luchian din Soloneţ, Mihai Bocancea şi Gheorghe Lupan din Părhăuţi, Gheorghe Seserman din Todireşti.

Într-un articol viitor, îmi propun să vă povestesc despre Anul Nou şi Boboteaza de altădată din comuna Todireşti.

Compozitorul bucovinean, Ciprian Porumbescu ne îndeamnă în această sărbătoare sfântă parcă peste veacuri: “Acum te las, fii sănătos/ Şi vesel de Crăciun/ Dar nu uita, când eşti voios/ Române, să fii bun !”.

SERGIU-IOAN TABARCEA