Provocări

…Şi iată că dă să înceapă şcoala. Cu (ce) provocări! Una, mare de tot, rămâne, desigur, cea legată de pandemie. Unele dintre celelalte sunt cumva vechi, de când lumea; însă mereu înnoite, actualizate. Bunăoară, avem în vedere că un ghiozdan nou poate costa – de la produs la produs şi de la elev la elev – nişte zeci de lei ori nişte sute de lei. De luni, se poate întâmpla ca, într-o aceeaşi bancă, neprevăzută cu separator anti-SARS-CoV-2, să stea un ghiozdan ieftin lângă unul foarte scump ori lângă o sacoşă oarecare, ce-a înlocuit trăistuţa bunicilor din vremea când erau şi ei copii. Magazinele de specialitate îşi strigă ofertele pentru cei care au cu ce să le calce pragul fără să se întristeze. Magazinele generaliste să zicem că au propuneri pentru toate buzunarele. Am văzut pe un raft inclusiv un stilou (plus 4 cartuşe cu cerneală) la doar 5 lei, cât face un creion cu grafit şi cu moţ de jucărie în capăt de pe celălalt raft. Problema mare e însă că pentru toţi părinţii şi elevii de azi pregătirea pentru şcoală nu mai înseamnă doar caiete, sugative, radiere, etichete, ci musai şi computere, internet, tablete sau smartfoane. Înţelegem că pentru cei din „clasa de sus” a şcolii vieţii astea nu-s o problemă. Dar pentru ceilalţi? Să presupunem că cei mai sărăcuţi sunt ajutaţi cumva. Şi mai ştim că, de nevoie, nici dintre cei pretenţioşi nu-s. Însă cei dintr-o largă „clasă de mijloc” par a fi realmente cei mai vulnerabili. Să ne închipuim o familie cu două lefuri minime şi trei copii de şcoală (aici sunt de felicitat; ei şi nu alţii au avut grijă de natalitatea din ţară!). Să ni-i închipuim e relativ simplu… Doar în pielea lor să nu fii!