Pe încredere

Pentru unii a devenit clar: legumele şi fructele româneşti sunt diforme şi eventual pătate, naturale, sănătoase, categoric mai bune decât cele care abundă în magazine, venite de peste mări şi ţări. Ei, nu chiar toate-s astfel (diforme, eventual pătate), doar unele, cât să susţină brandul de ţară. Însă de unde să le procuri (aşa, cu vorba de dinainte de 1990!), că în cele din pieţele agroalimentare nu prea poţi avea încredere? Ştim cu toţii poveştile despre… Da, poate de la câteva ferme unde eşti poftit chiar tu să le alegi şi culegi, manu propria; apoi ţi se cântăresc, ţi se face preţul, ba chiar e rost şi de ceva negocieri. Iar dacă devii client de-al casei, fructele şi legumele ţi se pot trimite, atent sortate (fără alea diforme, eventual şi pătate) la domiciliu. O altă variantă este să le târguieşti de la poarta ţăranului ori de la margine de drum. Vezi care-i oferta ici, vezi care-i oferta dincolo; dacă ai noroc, la un drum te alegi cu portbagajul plin de roade ale Bucovinei, de la cartofi, păstăi şi varză, ceapă şi usturoi, prune şi mere văratice, la tomate, ardei, vinete superbe şi piersici dolofane, de te miri ce frumoase au crescut de când s-au schimbat vremea şi culturile, printre floarea-soarelui şi rapiţă. Pe alocuri însă, spre a-ţi trece mirarea, omul dintr-o poartă ţi-l bârfeşte pe omul din altă poartă că, de fapt, acela le-a cumpărat din piaţa angro sau că are furnizori. N-ar fi agricultor sadea, ci doar comerciant la drumul mare, face şi el un ban. Să crezi, să nu crezi? Doar cumperi pe încredere şi un pic mai ieftin ca la hipermarket. Iar dacă-i un pic mai ieftin, merge…