Ne-am deprins să admitem că „greşeala este omenească”, iar că, pentru prevenirea ei şi a efectelor, luăm măsuri, inclusiv ne păzim unii pe alţii… Şi iată că acum, la evaluarea naţională, s-a produs o eroare monumentală, fără precedent: o elevă notată iniţial cu 3, după contestaţie/recorectare a primit 8,25. De înţeles panica elevei şi părinţilor, numai în locul lor să nu fii! Însă până la urmă sistemul a funcţionat, iar corecţia s-a aplicat. De ce s-a întâmplat astfel? Se caută răspunsuri, se cercetează, poate că vom afla şi noi, poate că se vor lua (noi) măsuri pentru ca o astfel de eroare să nu se mai repete. Dar reţinem aici opinia în chestiune a ministrului Educaţiei Sorin Cîmpeanu, care presupune că ar fi fost vorba despre „subiectivitate” (l-aş contrazice; cred că, mai curând, a fost caz de grabă şi neatenţie) şi care divulgă faptul că inspectoratele n-ar fi utilizat la corectare profesori formaţi ca evaluatori, ci alţii!!! Păi, dacă va fi fost aşa, de unde asemenea eroare?! De ce să ţii pe tuşă formaţii şi să bagi în linia întâi a frontului neformaţii? Un răspuns la această întrebare va fi, credem – deoarece ţine de sistem, nu de persoană! –, chiar încă mai necesar decât evidenţierea (spre eventuală pedepsire) a lui Popescu ori Păun, cel/cea care va fi acordat sau scris în tabel sau… treiul despre care vorbim. Mai ales dacă avem în vedere nu doar eroarea ca atare, ci efectele acesteia!
N.a. – În acest context şi pe această cale îmi cer scuze că în tableta apărută luni am scris „veac” în loc de „mileniu”. Un cititor atent, vechi slujbaş în cultură, m-a tras ulterior de mânecă, astfel încât (cel puţin…) în varianta online am putut corecta eroarea.
Comentarii