Punere pe hartă

Ion, locatar în casa bătrânească, dar proprietar de vilă cu şase odăi, s-a trezit într-o (bună!) dimineaţă că satul lui nu există pe harta turistică. Şi într-un ceas (de dialog cu verii Niculai şi Petru, posesori de alte câteva odăi nelocuite), până să dea drumul postării pe o straşnică reţea de socializare, himeric l-au şi pus. Aşa, fără obiective, fără susţinere de la administraţie, fără apă curentă şi canalizare…, dar cu energie şi interes. Au scris că au aeroport la juma’ de oră, că au droaie de mănăstiri împrejur, primele la câţiva zeci de kilometri, după ce ieşi din hârtoape şi scapi în şosea. Că au râu şi plajă cu chetriş, ca la Nisa. Dar că la ei în sat se poate mulge vaca – au mai rămas două: una de lapte, alta de te miri că mai stă pe picioare. Că megieşul Ilie are doi cai la teleguţă pentru călătorii de plăcere, inclusiv că mai umblă pe-acolo un măgar comunitar, fără stăpân, încă domestic, rezultat al destrămării unei stâne. Se mai poate circula pe coclaurii loco off road şi se mai poate practica mountain bike cam ca la munte. Se mai pot organiza şi excursii în pădure (wow, mai e pădure!) şi chiar aventuri în codru (în caz de probleme, apelaţi 112). „Staţiunea” are 5 crâşme şi 3 buticuri (li se zice „universale”, poţi cumpăra aproape de toate, de la ulei la preţ dublu, la stilouri chinezeşti şi lame de ras sovietice, cum rar mai găseşti!). Masa se poate asigura oricând de trei cumetre specialiste în meniuri bucovinene de parastas. Pentru călătorii subţiri (eventual nemţi, francezi), oferta rămâne în picioare, dar cu cazare mai hăt, în pensiuni deja listate, cu preţuri de Bucureşti sau de Mamaia. Însă până şi străinii pot aprecia alternativa: vacă, măgar, enduro şi alte tentaţii extreme „ca la noi”. Plus vreo 20 de case pustii în care, pe întuneric, în mod sigur, şi oarece fantome-ntâlneşti!