Un partid cu picioare de lut

Orice partid mare se mişcă mai greu pe scena politică decât formaţiunile mici, dar capabile de schimbări, adaptări rapide la situaţii anticipate mai mult ori mai puţin. Motiv pentru care formaţiunile mari aşteaptă uneori zeci de ani până ajung din nou la guvernare. Este cazul social-democraţilor germani care, după prim-ministeriatul lui Gerhard Schröder, nu au mai fost vioara întâi în viaţa social-politică a celui mai puternic stat european. Ca să nu mai vorbim şi de laburiştii britanici.

În România, acelaşi lucru i s-a întâmplat PSD, care de pe vremea tătucului Ion Iliescu nu a mai fost capabil să realizeze singur majorităţi parlamentare, nici să câştige alegerile prezidenţiale, de aceea hai să vedem cauzele fără să apelăm la conspiraţii străine ori româneşti cum fac analiştii săi de două parale. Fiindcă nu s-a dus Coldea, nici Soros, nici Merkel… la mătuşa Frăsina să-i spună pe cine să pună stampila.

Mai întâi, o observaţie: ca urmaş al fostului PCR, PSD a beneficiat mereu de un bazin electoral fidel, în primii 10 ani majoritar, iar acum fluctuând în jurul a 25-35%, după o medie a sondajelor de opinie de fiecare dată „aranjate“ ori „interesate“. E un bazin în uşoară scădere după intrarea în UE, scădere survenită ca urmare a diminuării numărului celor săraci, a asistaţilor sociali şi a creşterii pensiilor. E clar, aşadar, că motivul principal al „picioarelor de lut“ nu este segmentul electoral, mereu aglomerat, de stânga. Şi este normal: niciun guvern n-a putut rezolva satisfăcător interesele întregii clase muncitoare, cuiul lui Pepelea fiind salariile insuficiente, mai puţin şomajul, condiţiile de muncă şi inflaţia.

Pe deasupra, social-democraţii au beneficiat după 2010 de plecarea în Occident a peste 4,5 milioane de cetăţeni români în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit, iar aceştia nu votau niciodată preponderent stânga, ci dreapta. A se lua în calcul şi îmbătrânirea populaţiei odată cu creşterea aproape explozivă a numărului de pensionari care aşteaptă măriri de pensii, beneficii şi chiar pomeni.

În aceste condiţii, cauzele nu pot fi decât interne: dezorganizare şi dezideologizare, conducători nepricepuţi, dezorientaţi, fără autoritate… Din 2004 încoace partidul nu a mai contat majoritar în alcătuirea agendei publice, iar politicile de stânga au fost tot mai nerealiste, cu un pas în urma evenimentelor sociale, de aceea suportul popular s-a tot diminuat. Fără dezvoltare economică, fără posibilitatea creşterii exportului, fără upgradarea competenţelor şi sporirea randamentului muncii, fără tehnologii moderne în industrie, în agricultură, reformele lor anemice au bătut pasul pe loc, neputând ridica nivelul de trai şi civilizaţie.

Aşadar, cauza principală pare să fie leadershipul învechit, lipsit de inteligenţă şi coerenţă, ceea ce presa discută de mult. Fără cine ştie ce efecte. Astfel, după încercările nereuşite ale lui Adrian Năstase de a deveni noul tătuc, boala mai tuturor liderilor socialişti, partidul şi-a pierdut aplombul, aşteptând o minune să-l scoată din puşcărie şi să-l pună iarăşi în frunte. Au urmat ani buni pierduţi cu Geoană, un lider împrăştiat, lipsit de snagă de conducător, apoi cu Ponta, un simplu aventurier, plin de ifose de mare lider şi naivităţi politice, dar şi greşeli impardonabile.

Situaţia s-a repetat cu Liviu Dragnea, un ins imoral, pus pe căpătuială şi profit, şmecher şi berbant nevoie mare, bântuit catastrofic de visul celor mai înalte funcţii în stat. Odată liderul încarcerat, partidul nu-şi mai găseşte calea, aşteptându-l cu înfrigurare pe fostul voievod. N-am văzut lider PSD să spună clar că Dragnea nu mai are nicio şansă politică, iar partidul, intrat pe mâna lui Ciolacu, nu mai construieşte nimic, nu trece de stadiul de reacţie la spusa vreunui ministru ori a altcuiva, aşteptând să-i pice din cer para mălăiaţă a viitoarei guvernări.

Fără contacte şi activitate externă, marginalizat în UE după OUG 13, cu lideri improvizaţi de azi pe mâine, inapţi a vorbi limbi străine, PSD nu e în stare să construiască un plan, un program de talie europeană cu care să scoată România din pandemie şi să câştige alegerile viitoare.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: