Un punct de vedere

Chestionar sau a chestiona (2)

Dragă Teatrule, chestionarul tău continuă să fie pagină de literatura absurdului şi un manifest împotriva întrebării „de ce?” care revine obsesiv. Un „de ce?” dur care atacă, când de fapt întrebările tale ar fi trebuit să-l ademenească chiar şi pe cel mai puţin atras de orice i-ai putea tu oferi. De ce nu mergi la teatru? De ce mergi? Iar răspunsurile predefinite duc într-o sferă a filosofiei fantasticului. Recunosc, autorul dă dovadă de imaginaţie şi de o sprinteneală a gândului care ţopăie fără grijă printre concepte ca iedul care-a dat de iarba verde.

„De ce aţi fost la spectacolele oferite de Teatrul Matei Vişniec din Suceava?” Aşa vrei să afli ce l-a convins pe bietul om să-ţi treacă pragul? La modul cum întrebi nici nu mai ştie spectatorul dacă o fi bine să mai meargă la teatru, poate nu mai e aşa bine văzută treaba asta cu activitatea culturală, că prea l-ai luat pe repede înainte. Dar stai liniştit, că până să se dumirească se loveşte de răspunsurile pe care i le-ai pregătit, alea care ar trebui să-i uşureze procesul de furnizare a datelor şi ţie procesul de interpretare. Dar voi reveni la chestiunea cu interpretarea datelor mai târziu un pic, nu de alta dar prea sunt frumoase variantele de răspuns. Prima: „am fost invitat de cineva”. Supărată şi obosită deja, mă revolt. Adică după ce că n-ai vrut să mă crezi că merg la teatru, şi a trebuit să repet şi să repet, acum insinuezi că primul motiv pentru care am fost e că m-a invitat cineva. Şi apropo, că tot e la modă feminismul, poate că dintr-un minim respect  ai fi putut să tastezi o literă în plus, ca să oferi şi varianta de feminin. Nu de alta, dar dai peste o damă fină ca mine şi îţi aprinzi paie în cap. A doua variantă: „să petrec timp cu familia şi prietenii mei”. Poate după, că în timpul spectacolului e fiecare în treaba lui, cu emoţiile lui (alea despre care faci vorbire mai jos). Trei: „să văd un spectacol cu un actor sau un regizor anume”. Nu zic nu, dar e un pic cam depăşit clişeul ăsta, ca să nu mai zic că acest comportament de consum teatral poate fi întâlnit mai des la spectacolele invitate, când vine omul special să-l vadă pe actorul/actriţa de care s-a îndrăgostit în tinereţe (de jocul actoricesc vreau să zic, că e mânat de sentimente înalte) sau să vadă dacă monştrii sacri ai teatrului românesc mai sunt ce-au fost. Nu zic, Doamne fereşte, că actorii/actriţele de la Suceava nu or fi trezit pasiuni dintr-astea de cheamă omul la teatru, dar oare asta vrem să aflăm? Că atunci trebuia să laşi un loc unde să-şi scrie omul preferinţele. Patru: „m-a atras să descopăr un text nou sau un dramaturg nou”. Sunt cârcotaşă, parol, dar un text nou sau un dramaturg nou nu fac parte din aceeaşi mulţime, şi-apoi ce înseamnă, rogu-te, un dramaturg nou, că şi tătuţa Cehov, fie-i ţărâna uşoară şi numele întru veşnicie, o fi nou pentru unii. Cinci: „mă încarcă de energie pozitivă sau mă emoţionează”. Dacă energia e pozitivă n-ar fi trebuit şi emoţia să fie tot pozitivă? Măcar ar fi fost un indicator de pozitivitate. Energia pozitivă şi emoţia sunt acelaşi lucru? Am început să bat câmpii. Vezi ce mi-ai făcut? M-ai aruncat în tot felul de dezbateri cu mine însămi. Şase: „în scop educativ sau în directă legătură cu domeniul meu de activitate”. Păi cum cuantificăm noi răspunsul ăsta, că una-i una şi alta-i alta. „În scop educativ” e una şi „în directă legătură cu domeniul meu de activitate” e alta. Nu sunt ele două motive diferite? Şapte: „pentru a le arăta sau a-i însoţi pe alţii la spectacol.” Asta e cumva reversul primei variante? S-o fi referind la spectacolele pentru copii? E un mesaj ascuns aici şi interpretăm că eu nu am vrut/nu am fost interesată, dar am suportat spectacolul pentru aia mică, sau pentru o bătrână care avea nevoie de însoţitor. Subtil. Confuz. Bulversant. Opt: „mă fascinează arta actorilor”. Şi pe mine (a se citi plin de sine). Şi mi-a plăcut trecerea asta la un alt nivel, atât prin limbaj cât şi ca mesaj. Nouă: „pentru a-mi lărgi orizonturile culturale şi a avea acces la culturi noi”. Am trecut de la fascinaţie şi extaz la lucruri mai pragmatice, la dezvoltare personală şi multiculturalism. Zece: Altele. Şi aici pot eu să scriu care-s motivele mele. Asta dacă neuronul meu s-ar opri din procesat cele de mai sus. Continuaţi.

Mă întrebi, Teatrule, ce mi-a plăcut din repertoriul tău. Revin cu ideea că poate ar fi trebuit să-mi scrii în paranteză ce e un repertoriu sau să reformulezi într-un mod mai prietenos. Uitându-mă la răspunsuri nu pot să nu observ din nou această manie de a amesteca capra cu varza şi nu pot să nu mă gândesc cu durere în suflet la cel care, cu bună-credinţă, ar vrea să interpreteze aceste date. Continuaţi.

Altă întrebare: „Dacă a fost cazul, ce anume nu v-a plăcut la un spectacol?” Variante de răspuns: jocul actorilor, viziunea regizorală, decorul/costumele, partea tehnică (sunetul/video), nu este cazul, altele. Să mă picuri cu ceară, cum zice românul, dacă pricep cum te poate ajuta pe tine răspunsul la această întrebare (trecând peste faptul că încep să apreciez optimismul tău în faptul că toată lumea ştie ce e o viziune regizorală şi o poate aprecia ca atare). Dincolo de faptul că viziunea regizorală şi decorul/costumele rămân aceleaşi de la naşterea şi până la îngroparea spectacolului, jocul actorilor şi partea tehnică sunt un proces viu, prin urmare niciodată la fel, deh, aşa-i cu factorul uman şi influeţele la care este supus din exterior. Aşa că dacă eu zic că nu mi-ar fi plăcut la un spectacol (nu mă întrebi care, nu mă întrebi când l-am văzut, mă întrebi aşa, în general) ceva, cu ce te ajută pe tine informaţia asta? Poţi să schimbi ceva? Nu. Pentru că nu ştii despre ce vorbim. Oare cum se traduce asta în termeni de respect pentru timpul meu, de respect pentru imaginea ta? Continuaţi.

S-au scris cărţi, analize, studii despre ce este, cum se construieşte, cum se foloseşte şi de ce e bun un chestionar. Un chestionar e un instrument. Dacă instrumentul nu e bun, datele nu sunt valide. Dar acest instrument este într-o oarecare măsură şi un vector de imagine. Pentru că atrage atenţia asupra unui subiect, în cazul nostru Teatrul, pentru că este o modalitate de comunicare cu comunitatea, îi dai semnale că îţi pasă de ce are ea de spus.

Or, cum am scris deja, semnalele pe care acest chestionar le transmite sunt îngrijorătoare. Modul haotic, neprofesionist, agresiv în care a fost conceput acest sondaj de opinie mă face să-mi fie teamă pentru viitorul teatrului. (Va urma)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: