Preţul mocirlei

Morala creştină, bunul-simţ şi tradiţia românească a celor 7 ani de acasă ne învaţă să ne ferim de mici de mocirlă şi să nu-l lăsăm nici pe aproapele nostru să se bălăcească, deşi simte plăcere şi, poate, nevoie. De două milenii, cărturarii, înţelepţii, taţii de familie (pater familias) definesc păcatul troglodirii prin metafora mocirlei: un mediu de viaţă toxic în care se amestecă, pe lângă lipsa lui Dumnezeu, nelegiuirea, imoralitatea, minciuna, necinstea, hoţia, incultura…, toate generând decăderea societăţii, pierderea umanităţii şi apropierea de obiceiul porcesc al tăvălirii în noroi.

Şcoala, cartea, înţelepciunea au creat valori care au făcut posibil progresul omenirii bazat pe muncă harnică, pe adevăr şi cinste, pe democraţie şi libertăţi asumate conştient, dar mocirla le anulează şi fără efort, şi fără regrete. De aceea mocirloşii nu vor să audă de progresul ştiinţelor, ridicând la rang de virtute prostia,  analfabetismul, şmecheria, ticăloşia, promiscuitatea, trădarea, fenta golănească… pentru ca apoi să le proţăpească în fruntea ţării.

Nu-i acuzaţi pe alţii că au căzut pradă mocirlei fiindcă nici noi n-am stat prea departe, ci i-am aplaudat, i-am încurajat de pe margine. Ani buni i-am susţinut nu numai sufleteşte, ci am participat alături de ei la demonstraţii, mitinguri pentru susţinerea unor ticăloşi, infractori celebri, care acum ne râd în nas ascunşi prin ţări străine cu tot cu banii furaţi.

De trei decenii fură din bănuţul săracului şi al lucrătorului cinstit şi al pensionarului român,  ne mirăm cum le cresc palatele şi conturile, cum petrec la Monaco, şi Dubai, şi Seychelles, şi Bahamas… unde-şi au reşedinţele luxoase, ei şi ai lor. Priviţi-le moştenitorii aroganţi care nu se dau jos nicicând din maşini de sute de mii de euro. Nu le place cartea, nu muncesc niciunde, încalcă regulile de convieţuire, legile şi bunele maniere, trăind în huzur cu „vedete“ deocheate şi… totuşi le dăm votul şi-i promovăm la TV. Aşa că merităm să fim bătaia lor de joc.

Ani de zile i-am urmărit la televizor cum nu sunt în stare să lege două fraze în limba curată şi frumoasă românească, fiindcă pentru ei şcoala nu este importantă, ci succesul în viaţă. Iar succesul vine de la partid, de la tata, de la unchiul, de la cunoştinţele acestora, iar  dacă nu vine mituiesc, îl cumpără şi numai ce te trezeşti cu semidocţii ajunşi mari şefi, ministru, prim-ministru şi venind la televizor să-şi înveţe poporul, deşi n-au citi o carte. Popor care tace şi a cărui tăcere le dă tupeu.

Însă pe vremea Vioricăi Dăncilă a început bocetul naţional: cum a fost posibil să ne ajungă în frunte inşi care ne fac pe noi, fac şi ţara de ruşine? Au ajuns cu votul nostru, iar votul nostru exprimă aprecierea faţă de respectivii şi faţă de felul lor de a fi. Ba chiar îi invidiem.

Să-i luăm ca exemplu pe liderii sindicali, aceiaşi pe care îi votăm de 30 de ani să ne apere interesele şi hai să le privim salariile, primele, cele mai mari din România, averile de nababi, traiul pe bănuţul salariatului cu venit minim pe economie, mulţi folosind staţiunile turistice date cu dărnicie de statul român pentru recreerea „clasei muncitoare“ ca bunuri personale. Mai toţi au firme cu care îşi  căpuşează fabricile, calea ferată, metroul… până le aduc în stare de faliment. Fiindcă STATUL fraier plăteşte, iar justiţiarul şi poporul tac şi înghit.

Mocirla a ajuns şi în instituţii, în firme, de stat ori nu: eşti omul cuiva sus-pus, beneficiezi de promovare şi loc pe liste, iar dacă mai ai şi bani de promo, eventual peşcheşuri, mită, succesul e garantat. Nu contează că mii de inşi competenţi îşi aşteaptă răbdători şi cuminţi rândul, mulţi participând degeaba la concursuri. Ar vrea şi ei să aplice ce au învăţat, să pună umărul la ridicarea şcolii, a spitalului, a economiei, a patriei, numai că nu-i bagă nimeni în seamă, iar de câştigat concursuri câştigă mai mereu piloşii.

Singura invitaţie primită a fost să plece unde văd cu ochii. Aşa s-a ajuns ca peste 40% dintre managerii firmelor europene să fie români. Ca multe din somităţile ştiinţifice, educaţionale occidentale să fie români de-ai noştri. Chiar dacă nouă ne crapă buza după competenţe şi valori.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: