Prin anul 2007, când îmi scriam lucrarea de dizertaţie pentru master „Globalizarea, un nou totalitarism?”, am găsit în lucrările bibliografice ale multor autori ideea că în scurt timp globalizarea nu va mai avea nevoie nici măcar de acceptul formal al „statului naţional” (autorii se refereau la SUA), ci se va face sub controlul direct al marilor companii transnaţionale globale. Statului naţional i se va reduce rolul la „Administraţie – serviciu de securitate pentru marile companii transnaţionale” care – nu-i aşa – trebuie să-şi desfăşoare afacerile în siguranţă, pentru că globalizarea are nevoie nu de cetăţeni, ci de consumatori; nu de state naţionale puternice, ci de o piaţă globală unică.
La actualele alegeri prezidenţiale din SUA, marile companii transnaţionale au reuşit să-şi impună, în urma unor alegeri controversate, candidatul lor pe care l-au sprijinit cu sume colosale, cu toată mass-media, cu toate mijloacele de informare şi socializare, digitale, internet şi chiar „cu ajutorul” unei pandemii provocată sau nu dar venită parcă la momentul potrivit pentru ei.
În decembrie 2020 grupul companiilor globale (cu origini în SUA) a trimis o scrisoare deschisă prin care îl soma practic pe preşedintele în funcţie până pe 20 ianuarie 2021 să plece cât mai repede. Scrisoarea deschisă a acestor mari companii confirmă teza teoreticienilor globalizării că până şi cel mai puternic stat al lumii este la mâna marilor companii transnaţionale care fac din Administraţie, aşa cum citam mai sus, „un serviciu de securitate” al acestora interesate nu de cetăţenii ţării de unde provin, ci mai mult de Piaţa Globală de unde îşi iau imensele câştiguri de care dispun. În acest caz mai putem oare vorbi de democraţie, adică puterea poporului, când un grup privilegiat acaparează puterea pentru a-şi promova propriile interese care pot fi oriunde în lume acolo unde profitul este mai mare, chiar şi sau poate mai ales în China? Tot teoreticienii globalizării spun că asta nu mai e democraţie ci oligarhie. Fostul iar apoi actualul preşedinte al SUA de dinainte şi de după 20 ianuarie 2021 nu este nici pe departe „cel mai puternic om de pe planetă”, cum suna un mit fără acoperire pentru publicul larg, deoarece preşedintele nu are nici măcar un mijloc propriu de comunicare cu cetăţenii şi poate fi oprit sau interzis oricând de nişte companii private dacă nu spune ce îşi doresc ele. Este o breşă de securitate colosală şi incredibilă pentru statul american. Concluzia este că şi preşedintele care a intrat în funcţie pe 20 ianuarie 2021 va fi primit la televiziuni sau pe platformele de comunicare şi socializare doar atâta timp cât va face şi va spune ce îşi doresc marile companii globale care l-au ajutat să ajungă preşedinte. Chiar el a declarat că dacă se va considera că nu mai este de folos „îşi va găsi o boală şi va demisiona pe motive de sănătate”. Marile companii transnaţionale care încep să conducă SUA prin intermediul Partidului Democrat din 20 ianuarie 2021 îşi doresc evident o accelerare serioasă a globalizării în folos propriu, numai că şi statul chinez şi-a propus ca până cel târziu în 2050 să ajungă singura putere mondială care să controleze complet lumea. Marile firme globale, majoritatea americane la origine, colaborează foarte bine cu China, dar este interesant de aflat cum îşi vor împărţi sferele de influenţă dacă statul chinez „se vede” singur stăpân total al lumii până cel târziu în 2050. Va fi neo-marxismul noua ideologie sau e doar o poveste, să zicem atractivă, pentru cetăţeni (pardon) consumatori? Cred că pe lângă ideologia în sens clasic referitoare la proprietate, distribuţia bunurilor, egalitate, controlul total al populaţiei va fi punctul forte şi se va face prin internet, platforme de comunicare sau socializare, filme şi alte mijloace mai puţin cunoscute acum de publicul larg la nivel individual şi grupuri mici, apoi prin presă şi televiziuni pentru grupurile mari şi foarte mari. Economic vorbind, totul va fi subordonat producerii de bunuri şi servicii la maximum de eficienţă şi profit. Producătorii individuali sau micii întreprinzători nu vor mai putea exista, chiar micile firme producătoare vor dispărea şi ele, înghiţite de transnaţionale, care vor dicta totul pe piaţă, prin înţelegeri de cartel care nu vor mai fi „deranjate” de nimeni. Lucrătorii din marile firme globale, angajaţii, vor fi în acelaşi timp „şi zei şi sclavi”, afirmau cu două decenii în urmă autorii scrierilor despre globalizare, dar eu cred că vor fi mai mult sclavi în sensul modern globalist. Un asemenea sclav trebuie educat şi chiar convins să se creadă un zeu fără de care nimic nu se poate face ca să fie nu doar mulțumit ci chiar fericit cu situaţia sa. Şi asta se întâmplă deja, dar se va accentua curând pentru că schimbarea valorilor este perfect organizată, în loc de cultură sclavul globalizat primeşte pseudocultură de consum, producţii banale, sărace în conţinut, uniformizate, standardizate şi care se vând tot mai bine deci procesul funcţionează. Astăzi 90% din cheltuielile pentru cultură au ajuns să se facă pentru echipamentele tehnologice-suport şi nu pentru evenimentele culturale propriu-zise. Marile companii au nevoie nu de oameni cultivaţi, ci mai degrabă uniformizaţi, standardizaţi, robotizaţi pentru a munci cât mai eficient. (Va urma)
Prof. VASILE BOGHIAN
Comentarii