Despre zâmbet

Zilele mele încep de multe ori cu un zâmbet.

Ies din casă, parcurg aleea din faţa blocului şi păşesc în stradă. De fiecare dată ridic ochii şi-l caut la fereastra blocului de peste drum pe tatăl prietenei mele. Adesea este acolo, privind de după perdea. O dă la o parte şi îmi face cu mâna. Şi-mi zâmbeşte.

Ziua este mai frumoasă atunci când tatăl prietenei mele îmi face cu mâna. Şi-mi zâmbeşte.

Mă bucur că se simte atât de bine cât să stea la fereastră, mă bucur că e pe picioarele lui, că se deplasează, că prietena mea se bucură că e bine, că ai lui se bucură că e bine. Tare mult mă bucur că este, că trece – deşi nu uşor, are starea de sănătate pe care o au mulţi seniori – cu bine peste zilele astea şi, chiar dacă nu se plimbă pe stradă, priveşte de după perdea şi îmi face cu mâna.

De multe ori îmi închipui că e tatăl meu şi-mi mai dă şi o lacrimă, în colţul ochilor, aşa, de drag.

În contextul ăsta pandemic spuneţi unii, cu un cinism teribil, că vine o vreme când oamenii mor? Că cine s-a născut e dator c-o moarte şi că nimeni nu-i scapă? Că nu contează câtă vreme tatăl prietenei mele îmi mai face semn cu mâna, o zi sau o lună sau un an sau mai mulţi?

Atunci înseamnă că nu ştiţi mare lucru despre importanţa unei zile.

Şi nici despre valoarea unui zâmbet.

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

  1. Aveti dreptate ca multi nu stiu ce este valoarea unei zile sau a unui zambet! Din pacate vremurile de azi, la care contribuie din plin dregatorii tarii, dar si cei din jurul nostru, ne determina sa nu apreciem bucuriile unei zile sau a unui zambet! Pacat!

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: