Tata zboară încălţat în ciubote

Aţi mâncat vreodată parizer, aşezaţi precum fugarii, pe o bancă dintr-un parc? Nu? Eu am mâncat o astfel de minune, odinioară, în copilărie. Parizerul înfierat astăzi era atunci o delicatesă. Tata lua o pâine pufoasă, o rupea pe ziarul cumpărat în zori, desfăcea felie cu felie, dădeam din picioare cu năzbâtii în cap şi mâncam pe săturate. (Tata avea răni pe la degete, muncea şi iarna prin curtea plină de hangarale.) Parizerul avea gust de raţă sălbatică, de iepure la cuptor, garnisit cu măsline, avea gust de miel pascal. Muşcam din parizer şi citeam câteva rânduri din ziarul care sta gata să atingă pământul.

Când mi se face dor de tata, îmi cumpăr parizer. Tata vine lângă mine, rupe din pâine, umbra i se prelinge pe trotuare, ciubotele îmblănite devin aripi de lebădă. Tata zboară pe cer încălţat în ciubote de cauciuc.

Prin magazine, sunt astăzi fel de fel de bunătăţi. Un copil arată cu degetul spre raftul cu mezeluri. Mama îl înşfacă furioasă. Când va întinde faţa de masă albă, copilul va primi un bol cu mâncare princiară. Poate va fi atât de fericit, iar mama atât de bucuroasă! Însă nicio fericire nu are sens dacă nu a trecut prin sita durerii, niciun ban nu contează, dacă nu trece prin cântarul mânii bătătorite. Să înţelegi sărăcia în profunzime e un dar. Să fii sărac e un dar. Să nu te doară sărăcia e alt dar. Aceste daruri au sensuri ascunse. Numai taţii şi mamele noastre trebuie să ştie că pot fi mândri de noi. A privi în tine cu ochiul sărac e cea mai curată avere.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: