Din zodia ciumei, în zodia coronaviruslui (14)

Nevoia de a trăi intens

 Boccacio. Mario Vargas Llosa a primit numeroase premii (între care Premiul Nobel – n.a.). De-astă dată însă, autorul s-a reinventat, oferindu-şi un premiu aparte: jocul pe scenă. (2015). Llosa a scris o nouă piesă de teatru, inspirată acum de „Decameronul” lui Boccaccio. Este o piesă cu cinci personaje… interpretate de însuşi Vargas Llosa. Premiera a avut loc în ianuarie 2015. Fiind întrebat dacă nu are trac urcând pe scenă fără a fi actor, a răspuns răspicat: „Sunt îngrozit, dar nu vreau să ajung un mort în viaţă. Mă întristează enorm oamenii care devin nişte morţi în viaţă, pierzându-şi iluziile şi resemnându-se să aştepte… ce?! I-am admirat întotdeauna pe cei ce rezistă până la sfârşit, oameni pe care moartea îi surprinde ca un accident, în plină activitate. Aşa mi-ar plăcea şi mie să mor. Adesea fac lucruri temerare, cum ar fi să joc teatru, dar simt această nevoie de a trăi intens, experimentând de toate”. P.S. Minunat!, ar trebui să luăm exemplu… toţi cei ce suntem speriaţi – pe drept cuvânt – de invizibilul, perfidul Covid-19!

Ciuma neagră. „Era în anul 1347. Pesta făcuse deja ravagii în Orientul Îndepărtat. Acum ea ajunsese până la marginile Europei Răsăritene. Mongolii asediau Kaffa (actualmente Feodosia), un punct comercial genovez fortificat, aflat în Crimeea. Decimaţi de misterioasa boală, mongolii au renunţat la atac. Dar înainte de a se retrage, au dat lovitura de graţie. Cu ajutorul unor catapulte uriaşe, ei au azvârlit peste zidurile oraşului câteva cadavre, care nu se răciseră încă, ale victimelor acestei peste. Mai târziu, câţiva genovezi care au apărat oraşul s-au îmbarcat pe galerele lor ca să scape de pesta ce făcea ravagii în oraş, ducând astfel boala în toate porturile prin care treceau. În câteva luni, moartea se răspândise în întreaga Europă. Aceasta ajunsese cu rapiditate în nordul Africii, Italia, Spania, Anglia, Franţa, Austria, Ungaria, Elveţia, Germania, Scandinavia şi în ţările baltice. În doi ani şi ceva, peste un sfert din populaţia Europei (aproximativ 25 de milioane de suflete) a murit în cea mai cumplită catastrofă demografică din istoria omenirii, cum a fost numită ciuma neagră. Dezastrul provocat de ciuma neagră nu s-a limitat la ravagiile făcute de boala în sine. La agravarea situaţiei au contribuit mai mulţi factori, unul dintre aceştia fiind fervoarea religioasă. Un exemplu în acest sens este doctrina Purgatoriului. «La sfârşitul secolului al XIII-lea, aproape toţi credeau în Purgatoriu» spune istoricul francez Jacques le Goff. La începutul secolului XIV, Dante a scris prestigioasa lui lucrare «Divina comedie», în care erau descrise în mod sugestiv Infernul şi Purgatoriul. Astfel s-a creat un climat religios în care oamenii aveau tendinţa de a trata pesta cu o surprinzătoare apatie şi resemnare, considerând-o a fi o pedeapsă de la Dumnezeu. După cum vom vedea, această optică pesimistă a contribuit la răspândirea bolii. «Nimic n-ar fi putut oferi un mediu mai bun pentru ca pesta să se răspândească» se spune în cartea «The Black Death» (Ciuma neagră) de Philip Ziegler.” (BlogulluiBalutescu)

Filosofie. „Când merg singură pe stradă, mă gândesc mereu că ceva extraordinar mă aşteaptă imediat după colţ. Asta este şi filosofia mea de viaţă.” (Sophia Loren).

 G. Un sfat util pentru soţii „carantinaţi”: „Pentru femei, cel mai bun afrodisiac sunt cuvintele. Punctul «G» este în urechile lor. Oricine îl caută mai jos îşi pierde timpul”. (Isabel Allende)

Înlocuitori. „Am băut o cafea fără cofeină, îndoită cu lapte fără lactoză şi îndulcită cu zaharină. Acum trebuie să plec la birou, să mă prefac că muncesc.” (Radu Pietreanu)

Parolă. Azi m-a sunat şeful meu imediat ierarhic: Scuză-mă, ştiu că eşti în izolare/ carantină autoimpusă, dar am nevoie să scot ceva urgent din calculatorul tău de la birou. Ce parolă are? Mi-a făcut – mare! – plăcere să-i dictez: „eşti un prost şi m-am săturat de tine”. Cu litere mici şi fără spaţii.

65. „Stai acasă! Stai acasă!/ Şezi în pat sau şezi la masă./ Nasul să nu-l scoţi afară/ Că te prinde, te omoară,/ Cu tupeul incredibil/ Ucigaşul invizibil./ Stai şi cugeţi: eşti bătrân,/ Timpul te-a marcat, hapsân,/ Şi-ai aflat acum, spre vară,/ Că de fapt eşti o povară/ Pentru prezident, guvern/ Ce se crede azi etern,/ Şi afirmă, ipocrit,/ Cât de mult eşti tu iubit!/ Din iubire ţi s-au dat/ Două ore de plimbat/ Sau de stat la rând, la coadă,/ Poliţiştii să te vadă/ Şi să-ţi ceară iar hârtia/ Că eşti viu ca pandemia…/ Noaptea dormi şi ziua dormi,/ Simţi că trupul ţi-l transformi/ În ţesuturi fără sens,/ Personaj confuz, dispers,/ Fără şanse, fără ţel,/ Curând lipsă la apel…/ Concluzia: Totu-i trist, totu-i confuz/ Ca-n poemul lui Urmuz.” (Vasile Cristea, „Pandemie la +65”). Poemul lui Urmuz, „Cronicari (fabulă)”: „Cică nişte cronicari/ Duceau lipsă de şalvari/ Şi-au rugat pe Rapaport/ Să le dea un paşaport./ Rapaport cel drăgălaş/ Juca un carambolaj,/ Neştiind că-Aristotel/ Nu văzuse ostropel./ «Galileu! O, Galileu!/ Strigă el atunci mereu,/ Nu mai trage de urechi/ Ale tale ghete vechi»./ Galileu scoate-o sinteză/ Din redingota franceză/ Şi exclamă: «Sarafoff/ Serveşte-te de cartof!» Morala: Pelicanul sau babiţa”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: