Troţki şi Stalin

Istoria omenirii are foarte puţine individualităţi care au exercitat o influenţă de natură globală. Fără îndoială, printre aceştia se numără Lenin, Troţki şi Stalin. În amplul proces de consolidare a statului bolşevic, fiecare din cei enumeraţi a avut rolul său distinct: Lenin a fost inspiratorul, Troţki – agitatorul, iar Stalin executorul.

Dacă Lenin şi Troţki au fost adevăraţii conducători ai loviturii de stat din octombrie 1917, Stalin a strălucit printr-o absenţă desăvârşită. Niciun document emis în acea perioadă nu face vreo referire la Stalin, în acele momente dramatice.

După lovitura de stat din octombrie 1917, între Lenin şi Troţki au existat relaţii de egalitate. După îmbolnăvirea liderului bolşevic în 1922, acesta a strâns legăturile cu alte personalităţi ale vieţii politice, în special cu Stalin, în detrimentul lui Troţki.

Troţki, un factotum al regimului bolşevic

Troţki era însă convins că Lenin nu putea trece sarcina conducerii ţării altcuiva decât lui, asta în condiţiile în care el îşi savura gloria de a fi întemeietorul Armatei Roşii, pentru că s-a dovedit un conducător eminent în momentele critice, reprezentate de lovitura de stat din octombrie 1917, de oprirea ofensivei germane şi de victoria în războiul civil.

Cu energia sa vulcanică şi excepţionalele sale capacităţi organizatorice, Troţki a fost un factotum al regimului bolşevic.

Dar Troţki nu şi-a dat seama că atrăsese neîncrederea şi antipatia colegilor săi prin afirmarea ostentativă a superiorităţii sale intelectuale. În această situaţie, între Stalin şi Troţki s-a născut o ostilitate deosebită. Atât cât a trăit Lenin, acesta a încercat în repetate rânduri să normalizeze relaţia dintre ei.

De la Stalin, sarcină pentru N.K.V.D.

Odată cu accederea lui I.V. Stalin la conducerea fostei U.R.S.S. în urma decesului lui V.I. Lenin, acesta a trasat ca sarcină N.K.V.D.-ului să-l elimine pe Troţki, duşmanul lui de moarte.

În noiembrie 1927, Troţki, Zinoviev şi aproximativ o sută dintre oamenii lor au fost excluşi din partid.

Dacă Zinoviev acceptă să-şi facă autocritica, să denunţe troţkismul, pentru a fi reprimit în partid, Troţki refuză. În aceste condiţii, în ianuarie 1928 Troţki este condamnat la exil, într-o fundătură a Kazakstanului, lângă frontiera cu China.

În februarie 1929, Troţki, împreună cu soţia şi fiul cel mare, a fost îmbarcat, la Odesa, pe vaporul „Ilici” şi lăsat la Istanbul. La plecarea de pe nava „Ilici”, lui Troţki i s-au pus în mâna 1.500 dolari pentru „instalare”.

Stalin a regretat amarnic că i-a permis lui Troţki să părăsească U.R.S.S. în 1929, iniţiind politica asasinatului în străinătate. Echipa de asasini a lui Stalin l-a urmărit pas cu pas pe Troţki, dar timp de mai mulţi ani n-a reuşit să-şi atingă ţinta.

Arhitect cu diplomă de Bucureşti, intră în scenă Lavrentie Beria

Dorinţa morbidă a lui Stalin de eliminare a lui Troţki a fost îndeplinită de Lavrenti Beria (cu studii de arhitectură la Bucureşti) şeful N.K.V.D-ului din Transcaucazia, care devine şeful N.K.V.D. în perioada 1938-1941.

În lucrarea „Stalin: A Political Biography”, apărută la New York în 1962, Isac Deutscher ni-l prezintă pe Lavrenti Beria în viziunea Svetlanei, fiica lui I.V. Stalin, drept „o personificare a perfidiei orientale, a linguşirii şi ipocriziei. El era un om cu o oribilă conduită morală, care a utilizat N.K.V.D. pentru a procura, de multe ori răpind de pe străzile Moscovei, nenumărate femei – în mod frecvent eleve – de care a abuzat sexual. Soţii sau părinţii care îndrăzneau să se plângă îşi sfârşeau zilele în gulag”.

Sub Beria, „Marea Teroare” devine o teroare selectivă. Hărţuirea lui Troţki, precedată de o imensă propagandă defăimătoare la adresa sa, a determinat 20.000 de comunişti mexicani să mărşăluiască prin Mexico City cerând „Afară cu Troţki!”. În aceste condiţii, peste 30 de troţkişti s-au adunat să facă de gardă în jurul locuinţei lui Troţki, de la Coyoacan.

Organizatorul asasinatului a fost Nahum Alexandrovici Eitingnon. Eitingnon a fost unul dintre puţinii evrei care a supravieţuit epurărilor. El a luat parte la Războiul Civil din Spania (1936-1939), sub pseudonimul de generalul Kotov, aşa cum ne informează Victor Serge, în lucrarea „Memoir of Revolutionary”, tipărită la Londra în 1963.

La Barcelona, Kotov devine amantul comunistei Caridad Mercader del Rio, pe care o recrutează împreună cu fiul ei, Ramon Mercader, viitorul asasin a lui Troţki.

Până la urmă, vila fortificată în care trăia Troţki a fost penetrată de Ramon Mercader, un asasin cu o memorie aproape fotografică, cu o capacitate de a-şi găsi drumul în întuneric şi înzestrat cu un remarcabil autocontrol.

Asasinarea lui Troţki

Prin intermediul amantei sale trotkiste, Sylvia Ageloff, ce a lucrat două luni ca secretară pentru Troţki, Mercader, sub pretextul obţinerii avizului lui Troţki în vederea publicării unui articol, pătrunde în biroul acestuia. Pe când Troţki era aşezat la birou şi studia articolul, Mercader l-a omorât cu un cârlig pentru gheaţă. Troţki nu a murit instantaneu, el a scos un strigăt pătrunzător, s-a întors şi şi-a înfipt dinţii în mâna asasinului, apucând cu mâna unealta acestuia.

Troţki a murit la spital în ziua următoare, 21 august 1940. Mama lui Ramon Mercader a fugit în U.R.S.S. Lavrenti Beria i-a prezentat-o lui Stalin, care a decorat-o cu „Ordinul Lenin”.

Asasinul Ramon Mercader a rămas credincios stalinismului şi în închisoarea unde a stat 20 de ani. Eliberat în 1960, Mercader a plecat din Mexic în Cuba, iar de acolo, via Cehoslovacia, în U.R.S.S. Când a depus cererea de intrare în rândurile membrilor Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, a fost refuzat. Ramon Mercader devenise în epoca post-stalinistă o amintire incomodă, a unui trecut bolnav.

Aşa a dispărut Troţki de pe scena istoriei în malaxorul „Marii Terori” iniţiate de Stalin pentru distrugerea vechii gărzi bolşevice şi instaurarea dictaturii staliniste.

 Prof. CONSTANTIN TÂRZIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: