Popescu Virgil – Câmpulung: În ultimii zece ani aţi lucrat în Germania, la un depozit de vinuri, unde v-aţi îmbolnăvit de ciroză, deşi era umezeală multă şi mai potrivit ar fi fost să faceţi un reumatism. Acum, vă interesează dacă boala contractată de dumneavoastră este sau nu profesională.
Uitaţi cum stă povestea: Dacă în fişa postului scrie negru pe alb că trebuie să beţi zilnic sau să degustaţi din vinul depozitat în butoaie, s-ar putea să aveţi câştig de cauză. Dar dacă aţi drojdit în afara sarcinilor de serviciu, adică pe şestache sau cu prietenii, nimeni nu se uită la dumneavoastră.
Un amic de al meu, dintr-o viaţă anterioară, lucra în Franţa ca „oenolog”. Adică degustător de vinuri. Şi omul ăsta nu avea voie să pună gura pe usturoi, ceapă, cafea, tutun fiindcă îi afectau capacităţile gustative. Dar, fiind o fire pofticioasă, scăpa adesea la tot felul de bunătăţi condimentate, iar şefii lui l-au prins. Şi ce credeţi că i-au făcut? I-au imputat vreo câteva tone de poşircă pe care n-o puteau vinde, fiindcă, spuneau ei, „calitatea produsului a avut de suferit din cauza degustătorului”. Iar, pentru consolare, i-au dat un atestat profesional, la pachet cu o nevastă, franţuzoaică de mâna a doua, care trebăluia prin acel depozit şi nu avea niciun fel de căutare. Vedeţi cât de perverşi sunt occidentalii?
Doina Doina – Gura Humorului: Ţineţi morţiş să vă facem publică povestea vieţii, ca să fie exemplu pentru toate fetele naive, ziceţi. Fie, deşi fete naive nu am văzut în viaţa mea. „Am copilărit într-un sat de munte, la huţani, cum se spune, iar atunci când am terminat clasa a opta, părinţii m-au dat la liceu şi aşa am ajuns la oraş. Eram şi încă sunt o fată foarte frumoasă, după care toţi bărbaţii au întors capul. Acest lucru mi-a adus numai necazuri, fiindcă mereu a trebuit să fiu în gardă şi să mă păzesc. Apoi, mi-am luat un ocrotitor care, e adevărat, m-a păzit de alţii, dar nu şi de el, căci mi-a făcut un copil. Familia credea că sunt elevă, dar eu eram deja mamă. În următorii ani am avut mai mulţi pretendenţi la căsătorie, dar niciunul nu avea o situaţie materială convenabilă, aşa că le-am spus pas la toţi.
Apoi a apărut Marcel, un tip mai dezgheţat, care mi-a explicat cu lux de amănunte că este inginer petrolist şi urmează să moştenească o avere de la taică-său, care a fost mare şef de trib pe undeva prin Africa. Şi l-am crezut, dar totul era în mintea lui, fiindcă nici nu-şi cunoştea părinţii, fiind un copil crescut la orfelinat, iar şcoala o abandonase în clasa a cincea. Mi-a mai lipit şi el un prunc, să fie în total doi.
Dar sorţii mi s-au schimbat, după ce am jucat la un Loto din SUA, unde am câştigat potul cel mare. Urmează să ridic viza pentru paşaport şi să plec definitiv din ţară, dar, până una alta, m-aş căsători cu un bărbat român, să-l am tată la cei doi copii, iar eu l-aş întreţine din banii pe care îi voi lua atunci când o să ajungem în America. Se prinde cineva? Vreau un tip bine, cu situaţie financiară bună aici, că acolo eu voi fi bogată.”
V-am făcut pe plac, am lansat nada, dar tare m-aş mira să găsiţi un fraier. Băieţii noştri nu se înghesuie la milioanele de dolari din America. Cică sunt prea departe. Ca şi strugurii văzuţi de vulpe…
Vasile Cozma – Siret: „Dacă este sau nu ţara noastră afectată de coronavirus nimeni nu ştie cu exactitate, dar toţi îşi dau cu presupusul. Dacă vor fi sau nu vor fi alegeri în această toamnă, tot nu se ştie sigur, fiindcă mereu apare câte ceva şi se dă totul peste cap. Dacă se vor mări pensiile, aşa cum prevede noua lege a pensiilor, rămâne de văzut, dar procentul de 40% este o utopie, deşi la începutul anului, atât premierul, cât şi Ministrul de Finanţe spuneau că au banii de pensii prinşi în buget. Acum nu mai au nimic. Nici ţinere de minte ce-au promis. Noi, poporul, ce trebuie să înţelegem din bâlbele şi minciunile guvernanţilor?”
Că este bine, aşa rău cum este şi cam atât! Vreţi altceva?
Comentarii