Nu mi-am închipuit nici atunci, nu-mi pot închipui nici acum că fapte criminale văzute de un popor întreg şi urmărite cu sufletul la gură la televiziuni din întreaga lume vor rămâne nepedepsite. Nu se pot totuşi sfida la nesfârşit adevărul şi legea: cei ce au comandat războiul împotriva libertăţii cetăţenilor români, îngenuncherea diasporei, a democraţiei interne şi a Justiţiei trebuie aduşi în faţa Justiţiei. A fost un act de barbarie, ticăloşie şi cinism, iar comanditarii, instigatorii nepedepsiţi le râd în nas tuturor cetăţenilor cinstiţi. Tocmai cei ce se lăudau cu sloganul „Dreptate până la capăt!”.
Pentru că s-au găsit la DIICOT procurori „de-ai noştri“ care au clasat dosarul intervenţiei din 10 august, făcându-se că nu văd atrocităţile: tineri şi bătrâni stâlciţi în bătaie, chiar dacă aveau mâinile ridicate sus, mii de cetăţeni paşnici cu copii de mână gazaţi şi împroşcaţi cu tunuri de apă, călători scoşi din taxiuri şi puşi cu faţa la pământ, sute de oameni căraţi cu salvările, mii de plângeri penale… Nu ni s-a spus câte decese au fost cauzate de gaze şi lovituri de bastoane, încăierări, busculade… Este evident pentru oricine că închiderea dosarului e cu intenţie: justiţiarii nu trebuie să ajungă la căpetenii militare şi la vârfurile politice vinovate. Cică s-ar slăbi capacitatea de intervenţie a Jandarmeriei! Oare?
Nimeni nu are nicio îndoială asupra numelor celor ce au ordonat ticăloşia. Pentru că simplii ofiţeri de Poliţie şi Jandarmerie nu puteau să execute cu de la sine putere un plan de răzbunare împotriva protestatarilor OUG 13, a sutelor de mii de demonstranţi, a tefeliştilor, a haştagiştilor, fapt pentru care nu înţeleg deloc tăcerea militarilor în faţa organelor de urmărire penală.
Motivul intervenţiei brutale a fost enunţat cu claritate de Erdogan-ul nostru, de cel ce se voia întruchiparea lui Vladimir Putin în România, de voievodul de Teleorman, Liviu Dragnea, cu altă ocazie: „Să plătească toţi pentru tot răul pe care l-au făcut. Toţi. Indiferent despre cine e vorba”. Tocmai el, care îşi acuza otova opozanţii de ură, iată că ura i-a fost motivul răzbunării la 10 august. Căci numai comuniştii îşi acuzau „duşmanii“ exact de nedreptăţile făcute de ei înşişi. „Răul făcut“ consta în dosare penale pentru corupţi şi hoţi, cei mai mulţi aflaţi deloc întâmplător în barca voievodului, iar dosarul acestuia s-a lăsat deja cu o condamnare de 3 ani şi jumătate.
Istoria a reţinut şi alte episoade tragice ale democraţiei: revoluţia, 13 – 15 iunie 1990, mineriadele… despre care Justiţia tace, iar manipulatorii, scenariştii de toate neamurile, inclusiv din fostul spaţiu sovietic, generează producţii record de minciuni, încercând să-i disculpe pe adevăraţii vinovaţi. Toţi mizează pe uitare şi, eventual, pe prescripţia faptelor odată cu trecerea timpului. Toţi se pliază pe caracterul răbduriu al „românului“ cu care se îngroapă de obicei astfel de tragedii.
În spaţiul public, subiectul 10 august are două abordări opuse: elitele intelectuale neînregimentate politic susţin lupta pentru democraţie şi Justiţia în demersul ei (cam oscilant) de a face dreptate, iar partida lui Liviu Dragnea acuză mai departe încercarea de lovitură de stat, aşa cum a anunţat-o la PE, CE şi UE Viorica-Vasilica Dăncilă, prim-ministru în funcţie atunci. De ce se socoteşte exonerată de orice culpă, deşi conform Constituţiei avea toate frâiele în mână? Şi, dacă nu le avea, înseamnă că era o simplă marionetă, iar altcineva exercita puterea în numele ei. Oare cine îşi asumase neconstituţional puterea şi de ce Parlamentul, CCR, Avocatul Poporului nu au intervenit în forţă?
A se mai observa că asumarea puterii de către alte forţe ilegitime a caracterizat şi revoluţia, şi 13 – 15 iunie, şi mineriadele, de aceea justiţiarii trebuie să ajungă odată la cei ce au abuzat de putere, cei ce s-au aflat la cârma României, o ţară în derivă constituţională în care vreo câţiva inşi şi-au bătut joc de lege, guvernând ţara ca pe propria moşie. Cine va fi în stare să întrerupă cursul fărădelegilor la cel mai înalt nivel?
Comentarii