După ce a constatat slaba pregătire a premierului care „aberează” că restaurantele nu ar contribui suficient de mult la PIB

Ştefan Mandachi îi „desenează” premierului Ludovic Orban cum funcţionează şi ce implicaţii are industria restaurantelor

Antreprenorul sucevean Ştefan Mandachi se vede nevoit să explice cum funcţionează industria restaurantelor şi care sunt implicaţiile acestei industrii atât pe verticală, cât şi pe orizontală după ce şi-a dat seama cât de slab pregătit este premierul Ludovic Orban, care susţine că restaurantele nu contribuie suficient de mult la PIB.

Într-o postare pe pagina sa de socializare, antreprenorul sucevean prezintă, pe puncte, implicaţiile industriei restaurantelor, dar şi costurile uriaşe necesare pentru ca aceasta să funcţioneze în actuala situaţie de criză sanitară după ce se va permite redeschiderea acestora.

Vă prezentăm integral textul scris de Ştefan Mandachi. (N.B.)

Da, e o insultă la adresa muncii mele următoarea trăznaie „restaurantele nu contribuie suficient de mult la PIB”. Deţin cea mai mare reţea de restaurante cu specific grecesc din România şi poate chiar din Europa (56 restaurante). Am construit de la zero fiecare restaurant, n-am moştenit afacerea (în primul restaurant aveam utilaje second-hand). Mi-am dedicat ultimii nouă ani din viaţă strict acestui domeniu. Cuvântul „restaurant” face parte din fiinţa mea.

Îmi dau seama cât de slab pregătiţi sunt cei care aberează despre această industrie, în care este cumplit de greu să rezişti. Iată câteva calcule conform scenariului actual:

  1. Nu poţi să extragi un restaurant (ca segment al unei industrii) şi să-l cuantifici independent. Nu se poate! Pentru că în fapt există o înlănţuire dintre mai multe industrii, care sunt interconectate cu cea a restaurantelor. De exemplu, eu lucrez cu fabrici şi parteneri care produc exclusiv pentru restaurantele mele şi oferă servicii cu toată armata lor de oameni, doar pentru noi. Pe cale de consecinţă, toţi angajaţii din fabrici sunt dependenţi de funcţionalitatea şi profitabilitatea prăvăliei mele. De pildă: producţia de carne, creşterea animalelor, ferme, lactate, supraveghere video, mentenanţă, pază etc.
  2. Pentru a dota un restaurant te intersectezi cu domenii variate, pe care „specialiştii” le-au scăpat din vedere. De exemplu, producătorii de becuri, de semnalistică publicitară, de ceramică, de mobilier, fotolii şi scaune, tencuieli, wc-uri, de baterii de baie, de parfum de interior, de aer condiţionat, de filtre, de preşuri, de termopane, tapet, fier, plastice, cupru, uscătoare de mâini, producători hârtie, ambalaje, cutii, cartoane, sacoşe etc etc etc. Toţi aceştia au contracte cu multe zerouri cu noi.
  3. Industria software e conectată cu restaurantele. Lucrăm prin aplicaţii. Totul este digitalizat. Totul este fiscalizat. La noi scrie mare: „dacă nu primeşti bon fiscal, primeşti pe loc 100 euro”. Pe masa din fotografie sunt mai multe „industrii” care depind de noi în multe cazuri: case de marcat, POS-uri, monitoare, sisteme de ghidare a clientului, tablete. Producători de cuţite, săbii, utilaje, agregate, frigidere, congelatoare, camere frig, cărucioare (pe care nu le-am putut cocoţa pe masă). Producători de automobile, scutere, geci, tricouri, şepci. Producători de textile, costume, echipamente termoizolante, cutii de livrare. ŞI, DA, TOTUL ESTE FISCALIZAT!
  4. Ca să supravegheze restaurantele, o mică armată de 10 oameni sunt angajaţi la o firmă terţă, cu care avem contract. O altă firmă de mentenanţă verifică serverele. O altă firmă de pază, păzeşte. O casă de avocatură, ne apără. O altă companie de audit, veghează. O altă firmă de arhitectură, proiectează. Designerii desenează. Firma de creaţie muzicală, compune cântece pentru reclamele radio. Cei de la case de marcat, oferă mentenanţă şi vând role de hârtie. O altă societate comercială înregistrează spoturi ambientale, ca să nu audă clienţii din sala de mese cum trudesc angajaţii de la cuptoare. Un copyrighter face texte. (dar nu texte cum primim noi zilele astea, ci texte pentru binele afacerii). O echipă face reclame video. Un alt întreprinzător face poze de produs. Alţi studenţi angajaţi part-time împart flyere. Tipografia le printează. Contabilii înregistrează acte. Contabilii nu stau pe marginea drumului, ci au nevoie de birouri. Unde plătim chirie. Altui întreprinzător, care fiscalizează. Actele sunt pe hârtie. Hârtia se cumpără. Cu factură. Şi aşa mai departe…
  5. Ca idee, dacă interesează pe cineva: în Germania s-au redeschis mallurile. Vânzările sunt cu 70% mai mici decât înainte de criză. Noi avem 1000 angajaţi, dintre care vreo 800 sunt pe baricade, în restaurant. La un calcul simplu, am cumpărat o mască cu 2.20 fără tva. Acum am obţinut cu chiu cu vai preţul de 1,8 lei fără tva. Ca să redeschidem cele 55 restaurante Spartan trebuie să le amenajam cu separatoare de plexic pentru respectarea normelor de distanţare socială, tunel dezinfecţie, lămpi UV, termometre digitale şi toate acestea însumate reprezintă o investiţie de minim 120.000 euro în condiţiile în care am încasat ZERO lei-ZERO BANI în ultimele două luni.

Toţi furnizorii insinuează că şi ei au adoptat măsuri de protecţie, la fel ca noi, prin urmare, vor scumpi toate preţurile. Dar noi ne permitem să mărim vreun preţ? Noi interferăm cu clientul final. Putem noi să-i spunem clientului că s-a scumpit totul şi trebuie să achite mai mult? NU! Pentru că-l pierdem. Aşa că tacem şi înghiţim!

Apoi intervin cheltuielile curente cu materialele de protecție: mănuşi latex, măşti chirurgicale (câte una la patru ore), dezinfectant la dispoziţia clienţilor, dezinfectarea locaţiilor prin nebulizare cel puţin odată pe lună, costuri ce estimez că vor depăşi 90.000 euro/ lună în următoarea perioadă. Doar măştile chirurgicale pentru cei 800 de angajaţi din restaurante şi 200 angajaţi TESA se ridica la 27.000 euro în fiecare lună în condiţiile în care vom cumpăra la cele mai mici preţuri de pe piaţă 1.8 ron fără TVA. Dacă ne permit deschiderea locaţiilor din 15 Iunie până la finalul anului vom cheltui suplimentar ca măsuri de protecţie/prevenţie cu virusul chinezesc peste 700.000 euro.

Ce-i de făcut? Sunt multe de făcut! Eu ştiu ce-ar trebui de făcut, dar îi las pe ceilalţi confraţi să propună măsurile. Poate acum, în al 25-lea ceas, s-or deranja şî ei niţel.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: