Viaţa învinge mereu (II)

Deci, dragi fraţi şi surori, prin uitarea noastră de Dumnezeu, cel rău ne-a putut face tuturor acest cadou otrăvitor, acest virus ucigaş. Căci cine ne-a ademenit să construim o civilizaţie fără Dumnezeu, în care bunăstarea pământească ar fi fericirea supremă? El, prinţul minciunii! Cine încearcă să semene o panică generală între oameni? El, cel rău! Cine ne-a închis Bisericile pentru credincioşi? Satana! Cine vrea ca Euharistia şi Prezenţa lui Hristos printre noi să dispară dintre oameni? Tot satana! Cine vrea să radă omenirea de pe faţa pământului? Este el, ucigaşul, care „ca un leu rage şi dă târcoale căutând pe cine să înghită! Cine vrea să-l convingă pe om că este abandonat de Dumnezeu? Tot satana, mereu invidios pe om!

Dar, mai mult ca oricând, mesajul este clar: în spatele acestor încercări, al acestor abuzuri infame şi agonii pe care copiii lui Dumnezeu trebuie să le îndure astăzi, Dumnezeu are Planul Său! Numai El poate să scoată un bine dintr-un rău şi sunt convinsă că deja face acest lucru.

Aşadar, haideţi să folosim cât mai bine această încercare pentru a ne reveni în sine. Să folosim izolarea impusă de autorităţi pentru a ne face un bilanţ de viaţă. Acum avem timp să o facem fără grabă, calm, clar, lucid, nestingheriţi. Acum putem depista răul din noi şi să-l scoatem la lumină. Haideţi să nu irosim timpul dăruit nouă, panicaţi în faţa telefoanelor şi a televizoarelor şi să ne facem ordine în viaţă. Să luăm decizia fermă de a-L pune pe Dumnezeu şi Voinţa Sa pe primul loc în vieţile noastre. Mai ales că exemplele luminoase din jurul nostru în aceste zile de criză abundă, ele apar pretutindeni, tocmai pentru a ne încuraja şi întări în credinţa noastră firavă, care la o astfel de încercare ne poate rupe complet de Dumnezeu.

Să privim cu admiraţie şi încredere la actele de mare caritate făcute de membrii corpului medical, pe care să-i însoţim cu ruga şi binecuvântările noastre. Mulţi lucrează neobosiţi, uneori până la epuizare, chiar cu riscul îmbolnăvirii, pentru ca să-i îngrijească pe cei bolnavi şi pe muribunzi. În oraşul meu, Arad, ca un exemplu, taximetriştii s-au pus la dispoziţia doctorilor şi a cadrelor medicale pentru a-i transporta gratuit la spital sau la domiciliu.

Iniţiative extraordinar de frumoase ne oferă mii de familii sechestrate în izolare şi care şi-au amenajat în casele lor un mic altar – o cruce, o icoană, o biblie, o carte de rugăciuni etc. – în faţa căruia familia se adună şi se roagă cu înflăcărare rozariul, psalmii, acatiste, paraclise, cântă pricesne şi imnuri. Acum când bisericile sunt închise, familia devine Biserica de acasă. Preoţii noştri dragi continuă să se roage şi să ţină singuri sfintele slujbe în biserici şi multe Liturghii private sunt transmise prin mass-media, permiţându-le credincioşilor să se unească în inima lor cu acest moment privilegiat din care îşi extrag mângâiere şi speranţă. Conştienţi câtă responsabilitate a rămas pe umerii lor, preoţii de pretutindeni se autodepăşesc în încercarea de-a convinge prin efortul şi iniţiativele lor pe Tatăl Ceresc să intervină şi să ne izbăvească de puterea nimicitoare a celui rău şi să oprească acest virus de-a mai vătăma omenirea. Am văzut pretutindeni preoţi care îşi binecuvântează oraşul şi oamenii ieşiţi cu miile în balcoane şi la ferestre cu Preasfântul Sacrament dintr-un elicopter, alţii străbat străzile oraşelor pustii singuri, în picioare dintr-o camionetă, binecuvântând neîncetat… Am văzut preoţi urcaţi pe acoperişurile caselor, de unde se roagă neîncetat printr-o portavoce, cuvintele rugăciunii revărsându-se peste întreaga localitate ca un izvor de apă vie, tămăduitoare… În Moldova noastră, preotul de la Mănăstirea Dălhăuţi a făcut o lungă procesiune prin Focşani, Adjud şi Nehoiu dintr-o camionetă cu Icoana Maicii Domnului mare Vindecătoare şi Făcătoare de minuni. Şi exemplele pot continua la nesfârşit, pentru că sacrificiul preoţilor este exemplar în aceste vremuri atât de grele şi el a mers până la martiriu! Este vorba de martiriul preotului Giuseppe Berardelli, care a înmărmurit întreaga omenire. În vârstă de 72 de ani, părintele a murit în ziua de 15 martie a.c. în spitalul din Lovere, provincia Bergamo, una din cele mai afectate zone din Italia, după ce a refuzat categoric să fie conectat la aparatura medicală de ventilaţie artificială, pentru ca ventilatorul să fie folosit pentru un pacient mai tânăr. Părintele Berardelli era o figură extrem de îndrăgită de enoriaşi, atât pentru ajutorul necondiţionat pe care-l oferea celor cu probleme financiare, cât şi pentru nonconformismul său şi pentru pastoraţia sa vie, care atingea cu delicateţe inimile tuturor credincioşilor. Ştiind că datorită afluenţei bolnavilor foarte gravi, adeseori medicii erau puşi în situaţia de-a selecta bolnavii care erau ventilaţi mecanic în secţiile de reanimare, în favoarea celor care aveau mai multe şanse de supravieţuire şi vindecare, în momentul îmbolnăvirii părintelui, enoriaşii au cumpărat imediat un aparat medical de ventilaţie, cu destinaţie specială pentru el. Părintele însă, conform relatării ziarului italian „Araberara”, citat de News-week, a refuzat ajutorul, cerând ca aparatul donat pentru el să fie folosit pentru un pacient tânăr. Fără cuvinte! La vremuri de încercare, ni se nasc sfinţi! Deşi încă Vaticanul nu a comentat evenimentele, noi ştim că părintele care şi-a pierdut viaţa din cauza pandemiei cu coronavirus este un sfânt, un mucenic întru Hristos, care a fost primit cu bucurie şi cu toate onorurile în slava Cerului, de unde se roagă pentru toţi bolnavii.

 Dr. DOINA HASNEŞ-CIURDARIU, Arad

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: