Despre mizeria morală

Una dintre spaimele mele este aceea că feciorul meu o să îmi tragă, înţelegător, o privire din care eu să pricep că sunt o bătrânică rămasă în urmă. Eu ştiu că nu ar face-o, că e băiat educat, dar gândul-l are liber şi nu i-l pot intercepta, să-l trag matern de urechi. Din acest motiv, bătrânica de mine cască ochii în dreapta şi în stânga, butonează, cercetează, strânge din dinţi şi bagă la cap, astfel încât să nu se facă de ruşine, doamne fereşte, în faţa odraslei. Că nu am ajuns eu să se uite el înţelegător către mine că nu pricep cum funcţionează lumea asta modernă, cu maşinăriile şi maşinaţiile astea ale ei, eu îs fată deşteaptă, orgolioasă şi învăţ. Îmi pun întrebări (băbeşti) şi aflu răspunsuri (tinereşti), apoi mă umflu în mine de cât îs de up-gradată.

Mărturisesc cu mâna pe inimă că mă apucam să dau bani pentru Institutul Cantacuzino, dacă tot mi-a căzut sub ochi o acţiune din asta, de donaţii, promovată în mediul online. Nu mulţi, dar să am eu mulţumirea că am făcut ceva, mai ales în vremurile astea, când în oraşul meu virusurile stau grupate la colţ de stradă, gata să ţi se arunce în spate. În faţă, de fapt.

Marketingul ăsta modern, cu tombolă, cică mai eficient, mai atractiv, cu banii adunaţi împărţiţi, cu reguli schimbate în funcţie de protestele unora sau altora şi care nu merg în totalitate către cauză, promovat de o fată frumoasă, mi-a pus oarece probleme, dar îl şi vedeam pe feciorul meu zâmbind că îs depăşită şi nu înţeleg cum se face treabă la vreme de pandemie. Modern, modern, dar când mintea mea de băbuţă s-a pus în funcţiune, am realizat că institutul nu poate primi donaţii şi că, de fapt, dacă îmi aduc eu bine aminte, nu banii reprezintă problema acolo, ci lipsa cercetătorilor şi oarece acreditări necesare pentru producerea de vaccinuri.

 Aşa încât scris-am eu rândurile astea să vă spun cu mâna pe inimă că sunt o babă depăşită şi că voi continua să donez clasic, prin SMS, aşa cum am învăţat eu, câte puţin, cauzelor clare, girate de oameni în care am încredere şi care nu au nevoie să fie promovate de fete frumoase, care îmbracă o afacere în haine caritabile.

N-are decât feciorul meu să mă considere o băbăciune depăşită de vremuri.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: