Cel mai convingător câştigă

Ardeleni. Ardelenii sunt singurii români care pot forma o propoziţie din opt cuvinte, fiecare din câte două litere, care să aibă sens: „No, ni mă la el, ce be!”.

Bursă. Bursa este un alt mod de a lua banii oamenilor care se cred deştepţi. Pentru ceilalţi există loto, loz în plic, pronosport etc.

Cocoş. Majoritatea spuneţi că găina bătrână face zeama bună. Întrebarea este: cocoşul bătrân la ce-i bun?

Curăţenie. Bărbatul: – Iubito, ai şters cumva praful? – Da, dar ce s-a întâmplat? – Nimic. Totul e bine. Pur şi simplu, aveam portofelul pe masă şi e… cam prea curat.

Dor. Când îmi vine dor de copilărie o pun pe mama să mă bată.

Drujbe. Se întâlnesc doi prieteni: – Măi Ioane, ai auzit ce descoperire ornitologică serioasă s-a făcut la noi? – Ce anume? întreabă mirat celălalt. – În pădurile noastre au apărut păsări care fac ca drujba.

Flori. „Morţii primesc mai multe flori decât cei vii, deoarece regretele şi remuşcările sunt mai puternice decât gratitudinea, recunoştinţa.” (Anne Frank)

Fluturaş. Întrebare la Radio Erevan: – Care este cea mai tristă insectă din România? – Fluturaşul de salariu!

Kilograme. Aş vrea să rog persoanele care pierd kilograme să fie puţin mai atente. Că le tot găsesc eu…

Martor. La tribunal: – Ştii ce te aşteaptă pentru mărturie mincinoasă? – Da, mi-au promis un Mercedes.

Matiz. Se întâlneşte un măgar cu un Matiz. Măgarul: – Tu ce eşti? – Eu sunt automobil. – Înseamnă că eu sunt cal.

Proşti. Puţini sunt cei care ştiu cât de mult ar trebui să (mai) ştie pentru a şti cât de puţin ştiu!

SRI. Dacă îţi doreşti o femeie ascultătoare, încearcă la SRI.

Suceava. „Trecând frontiera, am vizitat, mai întâi, Suceava, odinioară oraş însemnat şi capitala Moldovei, astăzi în cea mai deplină decadenţă. Suceava se deosebeşte, astăzi, numai prin ruinele cetăţii din marginea oraşului şi prin biserica St. Ioan. Ruinele cetăţii sunt, în adevăr, măreţe: un şanţ gigantic, ce se poate încă bine recunoaşte, le încunjură. Apoi se văd, pe ici, pe colo, rămăşitele unor ziduri uriaşe, pe urmă un alt şanţ mai mic, care încunjură imediat zidurile interioare ale cetăţii. Astăzi, autoritatea municipală a Sucevei pune să care pietrele ruinelor şi să paveze cu ele străzile oraşului! Românii din Bucovina, martori la acest sacrilegiu, ce se comite asupra gloriosului lor trecut, sunt siliţi a tace, căci, suspecţi în faţa guvernului străin ce-i apasă, ei trebuie să înăbuşe, precum durerea lor, aşa şi aspiraţiunile spre un viitor mai bun.” (Iacob Negruzzi, „Din Carpaţi”, 1868)

Tineri. „Mulţi oameni luminaţi de pe lumea asta au justificat atitudinea tinerilor de a fi de stânga şi poate chiar marxişti, cu condiţia să-şi revină la maturitate. (…) Unii dintre tinerii de astăzi nu au cunoscut epoci de sărăcie lucie şi nici de conflicte armate aducătoare de moarte şi de nenorociri planetare. Prin urmare, orice dezamăgire din viaţă devine pentru ei supradimensionată şi caută soluţii ideale pentru realităţile noastre fruste, cu binele şi cu relele lor. De asemenea, mulţi dintre aceşti tineri autori nu au dimensiunea istoriei, nu ştiu ce este politica, nici ce fel de regimuri s-au experimentat de-a lungul timpului, nici că egalitarismul nu există, nici că socialismul a fost până la urmă utopic în toate formele sale. Am auzit o tânără autoare care cere să nu se mai domesticească animalele, să nu se mai practice pescuitul şi vânătoarea în nicio împrejurare, să nu mai existe proprietate privată şi să se cultive frăţia universală şi traiul în comun. În creaţii de ficţiune au loc toate aceste idei, dar în viaţa practică ele sunt toate utopii. Tânăra autoare nu ştie câţi autori au propus, de-a lungul vremii, aceste lucruri, câţi au luptat ca să aplice astfel de idei şi că, de fiecare dată, încercările de acest fel au eşuat iremediabil. În fine, cred că mai există o cauză a recrudescenţei marxismului: pe fondul lipsei acute de cultură generală şi de cunoaştere a istoriei omenirii, mijloacele de difuzare în masă au un teren fertil de răspândire a iluziilor, a ştirilor false. Azi, iluziile egalitariste nu se mai vând de către oratori, reali sau improvizaţi, doar în piaţa publică, în parcuri sau în săli de conferinţe, ci se dau gratuit pe reţelele de socializare. Iar aici, cel care este mai convingător câştigă, fiindcă nu mai verifică afirmaţiile aproape nimeni şi fiindcă anumiţi tineri nu mai au în minţile proprii arsenalul de cunoştinţe care să le permită discernământ, comparaţii, selecţii, spre a ajunge la separarea adevărului de minciună. Mulţi tineri de astăzi nu mai sunt educaţi de familie (părinţi şi bunici) şi de şcoală, ci de produsele digitale. Trăim într-o perioadă de tranziţie care nu se mai sfârşeşte şi care conduce, deocamdată, la marasm. Asta nu înseamnă că nu vom putea ieşi din această «criză a conştiinţei mondiale», ca să parafrazez titlul unei cărţi celebre a lui Paul Hazard, tradusă în româneşte încă din vremea comunismului. Aş vrea să cred că orientarea aceasta spre marxism a unora este doar o iluzie justificabilă a tinereţii, care va trece odată cu vârsta. Cred, dar nu pot să am certitudinea că aşa va fi.” (Ioan-Aurel Pop)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: