Măicuţa noastră, Stavrofora Irina Pântescu, întâia stareţă a Sfintei Mănăstiri Voroneţ, a împlinit sâmbătă 87 de ani

Întâlnirea cu Sfinţia sa este ideală pentru nevoia noastră de a şti, de a ne aminti, de a aduce în discuţie idei, oameni, întâmplări pentru că lucrurile pe care ni le comunică cu un har deosebit au, de fiecare dată, puterea pe care numai experienţa ţi-o poate da. Şi nu numai asta, pentru că Măicuţa se vădeşte a fi o personalitate luminoasă ce iradiază în jur credinţă, energie, însufleţire, încredere, altruism. Cuvinte ca generozitate, curaj, onestitate, patriotism nu ni se mai par desprinse dintr-un catehism etic, ci au drept corespondenţă în realitate un om cu o forţă a gândului şi faptei irezistibile. Alături de Sfinţia sa intri într-un univers ce adună laolaltă înţelepciune, înţelesuri adânci, idei profunde, lumină, umor, dăruind multă bucurie. Îi mulţumesc încă o dată că m-a îngăduit în preajmă-i şi a permis astfel să fiu un modest învăţăcel la „lecţia Voroneţului”.

La Voroneţ, duhul creator al Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul a vegheat şi veghează in continuare buna lucrare ce schimbă cele vremelnice cu cele stătătoare şi pe cele pieritoare în cele ce rămân. Prin grija Măicuţei nu te întâlneşti aici cu tradiţia încremenită în forme istorice, ci cu puterea sa ziditoare de suflet. Seriozitatea, vrednicia, simţul practic şi talentul de a creşte şi a antrena întreaga obşte sub semnul adevăratelor valori au dat o viaţă nouă „monumentului”.

Ora et labora e pravila locului, pravilă împlinită roditor şi cum se cuvine. Cheia reuşitei se află în felul în care „se împacă cele ale Martei cu cele ale Mariei”.

„Dintru început, Măicuţa ne a transmis, cu delicateţe şi cu tact, bucuria slujirii. Şi a făcut-o mai întâi prin puterea exemplului, jertfelnicia sa fiind vădită în orice moment al vieţii călugăreşti” (Monahia Elena). Puterea rugăciunii Măicuţei o face să radieze lumină, seninătate, nădejde în credinţă către toţi care ajung în preajmă-i.

Munca este celălalt secret al ei. De mică a muncit în gospodărie şi la câmp, sărman copil orfan luptându-se cu sărăcia. Niciodată nu s-a dat înlături de la muncă ci, neobosită, întreaga sa viaţă s-a străduit să facă totul cât mai bine. Spune chiar că „formaţia” sa a fost aceea „de a organiza cu folos”. Măicuţa are abilitatea şi talentul incontestabil de a organiza orice cu profesionalism managerial dublat de mare dragoste, devotament şi dăruire. Eficienţa ideilor şi sfaturilor sale practice este recunoscută de toate categoriile de profesionişti cu care s-a întâlnit în lucrările de la Voroneţ: înalţi profesori universitari, arhitecţi, ingineri, meşteri pricepuţi sau agricultori. „Lângă Sfinţia sa, viaţa este mai uşoară pentru că are darul de a modela totul în jur ca să devină mai uşor” (stavrofora Gabriela). Şi pentru noi, cei din familia extinsă a Voroneţului, atunci când suntem într-o încurcătură, soluţia e sigur: „întreab-o pe Măicuţa !”.

Drumul vieţii Măicuţei nu a fost uşor, dar l-a urmat cu credinţă şi cu încredere în puterea lui Dumnezeu: „o viaţă plină de Taboruri, dar şi de Golgote pe care a început să le urce încă din pruncie” (PS Calinic Botoşăneanul).

Vocaţia monahală a fost „chemarea lui Dumnezeu” în inima sa. Pentru împlinirea ei, s-a călit în focul multor lupte, cu sărăcia, cu vremurile, cu răutatea oamenilor, cu accidente şi boli; nimic nu a clătinat-o din drumul său. La ceas de bilanţ aniversar, viaţa Sfinţiei sale poate fi nu numai o pildă de chemare şi urmare a ei ci şi o mărturie a lucrării voii lui Dumnezeu. Trudnica şi însufleţita lucrare de a redeştepta Voroneţul la strălucirea dată de vrednicii săi ctitori au transformat-o într-un neîntrecut dascăl al smereniei, ascultării şi dăruirii plenare către Hristos şi Biserica Lui. Faptul că i-au fost îngăduite înfăptuirile ieşite din comun, constituie „o cinste” înţeleasă ca o provocare unică, şansă de a fi aleasă pentru o viaţă remarcabilă şi, încă o dată, şansa de a înţelege şi de accepta, cu tot sufletul, cu toată fiinţa, Chemarea. „Nici privilegiu, nici Golgotă, ci o Cinste!”

Mintea ei ageră i-a deschis porţile spre lumea cărţilor, pildă vie, concretă, nu numai în vorbe ci mai ales fapte a unui adevăr străvechi ce spune că educaţia înseamnă „suflet deschis pentru viaţă”, îmbogăţind-o cu vibraţie, dăruire prin participare cu toată fiinţa.

Are o memorie absolut extraordinară. A adunat în biblioteca sa toate marile titluri ale literaturii universale şi naţionale. Impresionant nu este că le-a adunat, nu că le-a citit ci că le ştie. Ştie să-ţi spună oricând citatul potrivit din cărţile sfinte, din înţelepciunea populară ori din tezaurul literaturii naţionale şi universale. Cultura adunată în ani de studiu, lecturi, observaţii atente şi experienţe de trăire autentic monahală se vădesc în orice conversaţie sau emisiune de radio sau televiziune. Glume cu tâlc, ghicitori, vorbe din popor, poveşti, poezii fac atmosfera foarte plăcută acolo unde este prezentă Sfinţia sa.

Este uimitor cum timpul, în ciuda ireversibilităţii sale, nu a lăsat asupra sa urmele vârstei, ci din contra, i-a ascuţit spiritul de observaţie, a făcut-o mai înţeleaptă. Să rămâi vertical când spinările în jur sunt încovoiate; să munceşti cu sârg, oricare ar fi truda la care eşti chemat; să duci cu demnitate povara, oricât de greu ţi-ar fi; să rămâi conştient de misiunea pe care ţi-au încredinţat-o Ţara şi strămoşii şi să i te dedici cu devotament, toată viaţa: aceasta este lecţia vie a Voroneţului pe care o întrupează, la ceas aniversar, Măicuţa noastră, Stavrofora Irina Pântescu.

CARMEN CORNELIA BALAN

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: