Alcool. „Am obţinut mai mult câştig de pe urma alcoolului decât a obţinut alcoolul de pe urma mea.” (W. Churchill) În 2004, guvernul britanic a definit „bulimia alcoolică” („binge drinking”): consumarea unei cantităţi de alcool duble faţă de cea recomandată pentru o zi vreme de cel puţin o săptămână. Recomandările zilnice sunt: patru unităţi pentru un bărbat, trei pentru o femeie (unitatea este egală cu 10 ml alcool pur, corespunzând unui pahar mic de vin sau unei jumătăţi de halbă („pint”) de bere. Potrivit criteriilor oficiale cu privire la „binge drinking”, 20% dintre englezi şi 10% dintre englezoaice beau peste măsură. Tinerii între 16 şi 30 de ani sunt – urmaţi îndeaproape de colegii lor francezi – cei mai mari băutori de alcool din Europa. Între 1991 şi 2006, numărul deceselor datorate alcoolului s-a dublat în Anglia, în rândul bărbaţilor înregistrându-se mai multe victime decât în cel al femeilor.
Coduri. În viaţă te poţi sustrage codurilor juridice, dar niciodată codului genetic.
Consumism. Dacă veţi continua să cumpăraţi orbeşte tot ce vă este de prisos, veţi fi în curând obligaţi să vindeţi la preţ redus tot ce vă este necesar.
Demagogie. Elocvenţa altora. (Victor Eftimiu)
Hapuri. Bărbaţii care iau regulat (mă rog…) pastile „de putut” (Viagra, dar şi Levitra ori Cialis) prezintă un risc crescut de a avea probleme cu auzul. Poftim? Aţi spus ceva, ori numai mi s-a părut mie…?
Havel (Vaclav). „Nu-i aşa că pentru fiecare cetăţean – şi cu atât mai mult pentru politicieni – esenţialul este ca viaţa fiecăruia să devină mai frumoasă, mai interesantă, mai suportabilă…?”
Judecată. „Oricâtă pasiune ar exista între un bărbat şi o femeie, judecata îşi situează la un moment dat partenerul numai pe verticală. Acest moment nu poate fi evitat. Nici pasiunea cea mai mare nu absolvă pe nimeni de această poziţie esenţial umană. Între doi oameni care alcătuiesc un cuplu sau vor să alcătuiască un cuplu trebuie să se potrivească mai multe lucruri. Dacă la unele dintre potrivirile acestea se mai poate lua de ici şi pune colo, una este însă indispensabilă şi fără tocmeală: concepţia despre lume.” (Ileana Vulpescu)
Jumătate. „E adevărat că femeia este jumătatea bărbatului, pentru că un bărbat însurat nu mai este decât jumătate din bărbatul care era.” (Romain Rolland)
Kogălniceanu (Mihail). Kogălniceanu, în calitate de prim-ministru, a hotărât să procedeze la secularizare înainte ca puterile garante să intre în acţiune. Popularitatea măsurii a fost imensă în interiorul legislativului fiind susţinută atât de conservatori, cât şi de liberali, dar mai ales de opinia publică. Măsura era considerată o afirmare a solidarităţii naţionale. „Dezbaterea şi adoptarea legii secularizării averilor mănăstireşti a reunit pe deputaţi în jurul unei acţiuni de multă vreme aşteptată. Domeniile mănăstirilor au fost acumulate de-a lungul timpului prin daniile domnilor şi boierilor. Un număr mare de moşii fuseseră închinate mănăstirilor de la Muntele Athos, patriarhilor şi alte organizaţii religioase din Orientul Ortodox, astfel că avea loc o mare scurgere de venituri către aceste fundaţii bisericeşti din afara ţării care îşi delegau reprezentanţi pentru a gestiona ca egumeni sau a strânge veniturile realizate pe moşiile mănăstirilor închinate” a explicat, pentru „Adevărul”, profesorul de istorie Ionela Lepărdă, din cadrul Liceului „Emil Racoviţă” Vaslui.
Patrii. „Noi, de fapt, avem două patrii coincidente:/ o dată este patria de pământ şi de piatră/ şi încă o dată este numele patriei de pământ şi de piatră.” (Nichita Stănescu)
Perdanţi. Încă din iulie 1939, autorităţile române erau la curent, în detaliu, cu negocierile secrete dintre nemţi şi sovietici ce aveau să se finalizeze cu pactul de tristă amintire: un ofiţer al S.S.I., O. Cunescu, reuşise să aibă acces la seiful unui înalt funcţionar al Gestapo-ului din Berlin. Memoriile unui apropiat al regelui Carol al II-lea consemnează o surprinzătoare afirmaţie a acestuia, făcută cu prilejul paradei militare din 10 mai 1940: „Prin meseria mea trebuie să fiu bine informat, deşi nu e uşor şi costă multe parale. Ai văzut cât de lamentabili au fost diplomaţii britanici şi francezi de la Moscova. N-au fost în stare să afle despre pactul dintre Stalin şi Hitler. Eu ştiam! Dar ce folos? Nu m-au crezut nici ministrul Angliei, nici cel al Franţei. Mi-au mulţumit cu acel surâs tâmp, atât de apreciat în lumea diplomatică… Pe urmă, toţi au venit să se minuneze: «Vai, Majestate, dar cum aţi ştiut?». Îmi venea să râd: înlăturând bridgiştii, snobii, am găsit omul cel mai potrivit (probabil Moruzov – n.a.) şi plătit cel mai scump. Prin acest om providenţial cunosc nu numai prezentul, dar poate şi viitorul… La Berlin şi Moscova există un dosar ultrasecret. Cu harta ţării noastre, după împărţirea ei între Uniune, Ungaria şi Bulgaria. Şi soarta mea este prevăzută dacă… Trebuie avut în vedere că aici, în această parte a Europei, România e ultima beneficiară a victoriei din 1918. Şi acum ne pândesc «perdanţii»…”
Români. Noi, până nu ne înjurăm o dată bine…, nu putem deveni prieteni. (Victor Eftimiu)
Seminţe. – Graines de citrouilles salées, garçons…! – Strigă, fă, sămânţă da bostan cu sare, că n-a stat toţi la Paris, ca tine…
Suflet. „Sufletul meu vine dintr-o lume mai bună, de aceea mi-e mie aşa de dor de stele…” (Nikos Kazantzakis)
Comentarii