…şi dă-i şi luptă

 Cine vrea să înţeleagă cum şi de se face de ruşine jurnalistul Ion Cristoiu, nu că ar fi singurul, n-are decât să-l urmărească la televizor şi să-i citească, atent la argumente, articolele preluate sau nu de pe site-ul propriu şi răspândite prin oficinele puterii de guvernământ. Să ne înţelegem din capul locului: Ion Cristoiu este ca şi alţii un cetăţean liber şi are dreptul să susţină orice guvern, partid sau politician doreşte, aşa cum o fac mai toţi oamenii din mass-media, interesat ori nu, de aceea nu de aici i se trag observaţiile de faţă. Ci de la adevăr, realitate şi respect faţă de cititori, de la ascunzişurile întrebării „unde bate maestrul”, cum îl adulează ciracii şi comilitonii. De la faptul că se consideră independent, dar nu ne-a spus de cine niciodată. De ce ne referim azi la Ion Cristoiu? Fiindcă e o mare personalitate a spaţiului public românesc, iar generaţia tânără şi-l poate lua ca model.

Aşadar unde bate maestrul? Să-l cităm: „Pentru că peste tot în lume Opoziţia, adevărata Opoziţie, e gata în orice moment să preia guvernarea”. Nu este deloc aşa, nici măcar în Germania, Italia, Spania, Belgia… spre care privim cu admiraţie, unde guvernele se formează după negocieri îndelungi şi dificile, adesea cu răsturnări de situaţii. Unde bate IC? Evident în Opoziţie, adică în PNL, USR-PLUS, PMP…, pe care le beşteleşte pentru că n-au ieşit la interval cu programe politice, cu nume de prim-ministru, miniştri ca să aibă ce desfiinţa maestrul şi ciracii. Deşi în orice ţară cu democraţie aşezată jurnaliştii serioşi şi independenţi sprijină Opoziţia, valoarea, competenţa, noul, schimbarea, insistând asupra elementelor progresiste, dătătoare de speranţe. Dacă politica românească ar fi plictisit de atâta normalitate, fireşte că pentru crearea unei mase critice ar fi fost nevoie şi de programe, proiecte guvernamentale susţinute cu argumente valide de personaje integre, ca într-un adevărat shadow government (guvern din umbră), numai că până acolo va mai curge multă apă pe Dunăre. Apropo: dar despre nefăcutele PSD care pierde în aceste zile/ săptămâni guvernarea, “maestrul” o lasă cam moale.

Cităm mai departe: „PNL e un fel de curăţător al haznalei de la Cotroceni” – nu ştiu la care hazna se referă maestrul, dar am fost educat ca atunci când vine vorba de o instituţie importantă a statului din care facem parte cuvintele să fie alese mai cu grijă. Fiindcă orice ar putea intra în haznaua… maestrului, dar nu şi întâlnirea de la Casa Albă cu Donald Trump, nici Summit-ul de la Sibiu, nici reprezentarea României la CE de către Klaus Iohannis, care ne-au făcut cinste oricât am forţa noi bătălia politică şi am susţine împotriva tuturor evidenţelor altceva. Şi apoi ce ar fi trebuit să facă PNL pentru a-i satisface pofta lui IC? Să le cânte osanale alături de domnia sa candidatei PSD ori lui Cumpănaşu – pregătit din timp de băieţi pricepuţi ca un fel de cal troian în aceste alegeri?

Înţelegem. IC are o obsesie faţă de justiţie pe care o consideră subordonată statului paralel(?) şi serviciilor secrete, când româneşti, când străine, care condamnă politicieni nevinovaţi (mai ales de la PSD) precum Mitrea, Dragnea, Năstase, Severin… şi-l vede pe Iohannis în spatele acestora. Motivul? Ca să scape de rivali. Dar pînă acum n-au făcut nici IC, nici alţii dovada. Pe deasupra, instituţii internaţionale credibile, majoritatea magistraţilor spun altceva: PSD şi liderii săi au încercat să-şi subordoneze justiţia schimbând legile pentru a nu fi pedepsiţi. Şi atunci de ce l-aş crede pe „maestru”?

Însă mergem mai departe: „Cosette Chichirău vrea să-i ia locul lui Dan Barna la preşedinţia USR. De aşteptat ca ea să nu se lase mai prejos de cel pe care vrea să-l dea cu craci(sic!)-n sus”. Ce este rău că se dispută în transparenţă totală şi cu pasiune leadershipul unui partid? E de preferat politica de clanuri şi baroni din social-democraţia românească de caviar unde întotdeauna învinge, de obicei în stil hoţesc, cel mai puternic trăgător de sfori, eventual prin şmecherie, mituire şi şantaj? Nu cumva independentul IC „intră la rupere” într-o formaţiune politică tânără, neexperimentată, dar care periclitează interesele Vioricăi Dăncilă de a intra în al doilea tur la prezidenţiale? Nu cumva, în semn de respect faţă de cititori, ar fi trebuit să-şi declare partizanatul?

Pe deasupra, nu reuşesc să încropesc din lunga activitate jurnalistică a „maestrului” baza ideologic-doctrinară a analizelor, a discursului său, aceea care să-i confere independenţă şi rigoare. Altfel, poate fi uşor alăturat celorlalţi mardeiaşi mediatici încartiruiţi cu arme şi bagaje în oştirile unor formaţiuni politice.

Partea cea mai gravă a discursului său jurnalistic, pe lângă manipularea uneori ordinară şi procesele de intenţie, este însă limbajul degradant instaurat după revoluţie şi graţie stăruinţelor sale de a ocupa mereu centrul scenei, de a se grozăvi şi burica lexical pentru a ieşi în evidenţă. Ce altă justificare au, în cazul de faţă, „curăţător al haznalei” şi „să-l dea cu cracii-n sus”? Din păcate, stilul său abrupt, buruienos, mahalagesc, băşcălios, injurios… a făcut carieră în presa românească şi nu degeaba ziarele printate sunt ameninţate cu dispariţia.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: