Mănăstirea Dragomirna a anunţat, printr-o conferinţă de presă, finalizarea a două proiecte foarte importante, „Consolidarea, restaurarea şi conservarea Bisericii Dragomirna Mică şi a faţadelor exterioare ale Bisericii «Pogorârea Sfântului Duh» – Mănăstirea Dragomirna, judeţul Suceava. Obiect 1 – Biserica „Pogorârea Sfântului Duh”. Obiect 2 – Biserica „Sfinţii Enoh, Ilie şi Ioan Teologul»”.
Proiectul a fost finanţat prin Programul Operaţional Regional 2014-2020, Axa prioritară 5 – Îmbunătăţirea mediului urban şi conservarea, protecţia şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, Prioritatea de investiţii 5.1 – Conservarea, protejarea, promovarea şi dezvoltarea patrimoniului natural şi cultural.
La începutul lunii septembrie, moment atent şi simbolic ales (la 1 septembrie 1609, biserica mare a Mănăstirii Dragomirna s-a sfinţit cu hramul Pogorârea Sfântului Duh), la Mănăstirea Dragomirna s-au întâlnit oameni de specialitate pentru recepţia lucrărilor, dar mai ales pentru împărtăşirea bucuriei lucrului săvârşit cu dăruire.
Dintre cei ce au călcat pragul mănăstirii la moment de împlinire a lucrărilor, din partea Secţiunii de Componente Artistice (SCA) a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale s-au numărat: prof. dr. fizician Gheorghe Niculescu – expert investigaţii fizico-chimice, membru SCA, Marian Dăbuleanu – specialist restaurator piatră, membru SCA, prof. univ. dr. Theo Mureşan – specialist restaurator, membru invitat SCA, prof. univ. dr. Carmen Solomonea – specialist restaurator, membru invitat SCA, specialist restaurator Oana Gorea – secretar SCA – CNMI, din partea proiectantului de specialitate, SC CERECS Art SRL: prof. univ. dr. Oliviu Boldura – expert restaurator, SC Duct SRL – dr. Iulian Olteanu specialist restaurator, Claudiu Moldoveanu – expert restaurator, dr. Ioan Darida – expert restaurator, din partea antreprenor general SC General Construct SRL: Doru Gheaţă – director tehnic; din partea executantului de specialitate – componente artistice: SC Duct SRL – coordonator specialist restaurator Iulian Olteanu, SC Moldrestcom SRL – specialist restaurator Gheorghiţă Dănilă-Sandu, Artă Bizantină SRL – coordonator specialist restaurator Cătălin Palamariu, SC Azzurro SIGN SRL – coordonator specialist restaurator Stelian Onica.
Biserica „Pogorârea Sfântului Duh”
Printre obiectivele proiectului sunt restaurarea şi consolidarea monumentului Biserica „Pogorârea Sfântului Duh”, principala intervenţie fiind restaurarea paramentului de piatră din care este construită biserica, dar şi restaurarea elementelor din lemn, crearea de facilităţi pentru persoanele cu dizabilităţi, susţinând astfel egalitatea de şanse, creşterea numărului de turişti care vizitează Mănăstirea Dragomirna, creşterea importanţei turismului şi culturii ca factori care stimulează creşterea economică în regiune şi susținerea unor acţiuni de promovare şi informare a vizitatorilor cu privire la monumentul istoric.
Perioada de implementare pentru acest proiect a fost de 27 de luni şi valoarea totală a proiectului 14.436.210,04 lei, din care asistenţă financiară nerambursabilă 14.147.485,84 lei.
„Mitropolitul Anastasie Crimca a construit biserica mare cu hramul Pogorârea Duhului Sfânt cu susţinerea materială a marelui logofăt Luca Stroici pe care-l numeşte „marele ctitor”. Biserica mare este construită în totalitate din piatră, care apare prelucrată divers, într-un crescendo bine orchestrat. Turla bisericii apare ca o jertfă a pietrei din adâncul pământului către înaltul cerului. Este ca un giuvaier înveşmântat într-o haină de sculptură în piatră, cu plăcuţe împodobite cu motive florale şi geometrice, lucrate cu delicateţea unui filigran. Meşterii care au lucrat această piatră de Vama au fost mulţi, autohtoni, dar nu şi-au lăsat decât iniţialele numelor încrustate pe peceţile de piatră împodobite cu diverse ornamente, un singur nume a fost scris complet – Lupu Ştef.” (extras din broşura de prezentare a proiectului)
Biserica „Sfinţii Enoh, Ilie şi Ioan Teologul”
Printre obiectivele proiectului sunt restaurarea şi consolidarea monumentului Biserica „Sfinţii Enoh, Ilie şi Ioan Teologul” – Dragomirna Mică, care este înscris şi în Lista Monumentelor Istorice la categoria A – monumente de interes naţional, punerea în valoare a monumentului prin activităţi de informare, promovare şi digitizare, creşterea numărului de vizitatori prin promovarea proiectului şi angrenarea factorilor decizionali de la nivel local. S-au realizat intervenţii prin consolidarea structurii de rezistenţă, reparaţii învelitoare şi streaşină, restaurare-conservare parament piatră/cărămidă faţadă, pictură şi tencuieli interioare, iconostas lemn pictat, restaurare componente piatră/cărămidă în interior, uşă acces, ferestre, amenajarea terenului prin refacere trotuare, realizare rigolă perimetrală clădire, refacere alee de acces, dren perimetral latura de nord incinta, sistematizare verticală, amenajare peisagistică perimetrală, instalaţii electrice sonorizare şi instalaţii paratrăsnet, alarme de incendiu şi de fum.
Perioada de implementare pentru Obiectul 2 a fost de 24 de luni, iar valoarea totală de 2.945.413,95 lei, din care asistenţa financiară nerambursabilă 2.886.505,67 lei.
„Biserica „Sfinţii Enoh, Ilie şi Ioan Teologul” este unicat printre locaşurile sfinte ale Moldovei, începuturile vieţii monahale la Dragomirna fiind legate de acest monument istoric de interes naţional, de mici dimensiuni. Biserica din piatră a devenit un simbol, imaginea ei păstrându-se pe mai multe ilustraţii din manuscrisele miniate create în Scriptoriul de la Dragomirna. În jurul bisericii s-a organizat cimitirul mănăstirii, unde până azi se păstrează pietre de mormânt vechi, datate din secolul al XVIII-lea. Astfel, biserica mică mai este cunoscută şi cu numele de biserica din cimitir, în care omul viu se cunoaşte mai bine, ajunge la smerenie, iubire şi renunţare la propriul eu până la jertfă.” (extras din broşura de prezentare a proiectului)
Când intri în micuţa biserică (10,46 m x 4,76 m x 4,88 m), nu poţi să nu observi catapeteasma proaspăt restaurată, care la prima vedere pare să domine tot spaţiul, amintindu-ne parcă de dimensiunile noastre reale raportate la univers. Dacă poposeşti câteva momente, cumva, inexplicabil raţional, spaţiul devine relativ, pare să te învăluie fără să te strivească, fără să te sufoce, ca braţele iubitoare ale unei mame. Zidurile păstrează mici mărturii ale unei picturi de demult, pe care restauratorii le-au lăsat drept dovadă vremurilor ce urmează, răspândite pe ici pe colo, ca nişte mici comori ce aşteaptă să fie descoperite de ochiul vizitatorului.
Mănăstirea Dragomirna este un loc binecuvântat, unde cel care-i trece pragul se întâlneşte cu sine şi cu lumina. Încercând să cuprinzi cu privirea biserica mare, nu poţi să nu te gândeşti la fragilitatea şi echilibrul delicat al vieţii, dar şi la nevoia de înălţare spre lumină, spre cer, spre divinitate. Intrând în biserica mică te descoperi şi te reconectezi cu tine în cele mai profunde adâncimi ale fiinţei tale chiar şi într-un scurt moment de reculegere.
Prin grija, implicarea şi dăruirea măicuţelor de la Mănăstirea Dragomirna, acest monument şi tot ce reprezintă el va rămâne mărturie şi sprijin şi generaţiilor viitoare.
Biserica Mănăstirii Dragomirna este una dintre cele mai reprezentative ctitorii din secolul al XVII-lea. Planul bisericii de tip dreptunghiular, cu două abside laterale, tăiate în grosimea zidului de piatră, este împărţit, conform tradiţiei, în altar, naos, pronaos şi pridvor. Zidul exterior al bisericii, rămas aparent, este construit din piatră şlefuită şi parţial din piatră cioplită, zidită cu rosturi largi.
Materialul folosit pentru plastica exterioară a turlei este calcarul. Culoarea blocurilor de piatră variază de la alb-galben până la gri deschis. Pe anumite porţiuni sunt vizibile straturile de sedimentare macroscopice. Începând de la fundaţie, biserica a fost construită din piatră de carieră cioplită, având forme şi dimensiuni variabile. Piatra făţuită s-a folosit la construcţia pilaştrilor, arcadelor, iar piatra profialtă a fost utilizată la turlă, nervuri şi ferestre. Zidăria bisericii este alcătuită majoritar din piatră de râu şi plombări cu cărămidă.
Cele mai afectate suprafeţe din punct de vedere al varietăţii tipurilor de degradare, dar şi al extinderii lor sunt cele aflate în zona inferioară a bisericii, respectiv laturile de vest, nord-vest şi nord.
Tipurile de degradare au constat în: dizolvarea substanţelor solubile prezente în compoziţia pietrei, dezagregări cauzate de fenomenul îngheţ-dezgheţ, asociat ulterior cu pierderea coeziunii şi adeziunii materialului litic, crustă derentă mixtă de precipitaţie, atacul biologic agresiv dezvoltat, în special, pe zonele inferioare, alterări cromatice, pete de oxizi.
Lucrările complexe şi elaborate au constat în biocidarea curativă şi preventivă, îndepărtarea biocrustei, tratamente de extragere săruri, tratamente pete oxidice, îndepărtarea mortarelor de intervenţii, curăţarea selectivă a depunerilor, refacere rosturi, tratamente de consolidare, tratament refacere coeziune, chituri, fisuri, chituirea, plombarea şi reîntregirea volumetrică a zonelor lacunare, integrare cromatică, tratament hidrofobizare.
Proiectul şi-a propus punerea în valoare a bisericii prin lucrări de consolidare, restaurare şi conservare a bisericii mari a Mănăstirii Dragomirna, asupra căreia nu s-a mai intervenit de la finalizarea lucrărilor de restaurare dintre 1965-1975, coordonate de arh. Ioana Grigorescu. În acest sens, s-au executat lucrări de reabilitare a învelitorilor de tablă de cupru prin refacerea etanşeităţii falţurilor, cositorirea fisurilor şi aplicarea unor vopsele de protecţie pentru a nu mai apărea oxizi care să păteze paramentul, restaurarea crucilor, restaurare ştablat din lemn de stejar şi a tâmplăriei de stejar. S-au suplimentat şorţurile de la marginea ştreaşinei pentru a evita întoarcerea apei pe ştablat. Piatra de parament a fost biocidată, s-au extras oxizii şi sărurile, după care s-au înlocuit moloanele distruse sau friabile şi s-au montat pietre noi. S-a aplicat tratament de consolidare şi de hidrofobizare în două etape. Capacele de contrafort, glafurile şi părţile de ancadrament degradate s-au completat prin taselare sau au fost înlocuite cu replici. Tencuielile originale au fost consolidate şi conservate, iar cele neconforme, executate cu mortar de ciment la restaurarea din anii 70, au fost îndepărtate şi refăcute cu mortare pe bază de var hidraulic cu reţetă similară cu cea a mortarului original. Componentele artistice (ocniţe sculptate, brâie, frizuri, ancadramente etc.) au suferit acelaşi tratament, plus reconstrucţie volumetrică unde s-a considerat necesar. Toate suprafeţele cu pictură murală au fost restaurate. La final, pe tot paramentul s-a aplicat tratament de consolidare a pietrei şi hidrofobizare. Problemele structurale nu au fost de amploare, limitându-se la câteva fisuri în contraforţi, asupra cărora s-a intervenit prin injectare în masă cu mortar de var hidraulic. Trotuarul perimetral din piatră de râu a fost refăcut şi s-a creat luft de aerare la baza zidului bisericii. Ferestrele au fost înlocuite cu replici din profil de oţel Jansen cu rupere de punte termică şi geam termoizolant. Au fost montate instalaţii antiefracţie, de protecţie la foc, de sonorizare şi iluminat ambiental.
Comentarii