Prima ediţie de festival, la Zvoriştea

Omagiu şi declaraţie de iubire cântăreţei Maria Bararu

De „Adormirea Maicii Domnului”, pe 15 august, ziua hramului satului, la Zvoriştea s-a întâmplat ceva ce înseamnă vrednică reparaţie morală, temeinică şi plină de iubire ripostă la uitare a unei fiice a comunei. O fiică specială însă, care a dăruit în viaţă, până la risipă, doar fericire oamenilor.

De fapt, pe frumoasa, vesela şi inteligenta fată Maria Bararu, ca şi pe cântăreaţa de muzică populară Maria Bararu, născută în satul Stânca al comunei Zvoriştea, judeţul Suceava, n-au uitat-o niciodată consătenii ei. Poate că doar acum însă a venit momentul ca viaţa şi cântecul ei să fie readuse în conştiinţa tuturor românilor, acolo de unde timpul şi nepăsarea faţă de talent, valoare şi omenie, au scos-o o vreme.

Aşa că la Zvoriştea, de Zilele comunei, a început un proiect luminos şi generos, căruia nu poţi decât să-i doreşti viaţă cât mai lungă, Festivalul „Maria Bararu”. A fost prima ediţie a unei manifestări cultural-artistice dedicată regretatei artiste care a „ars” pe scenă, apoi de dorul ei, şi care s-a stins la vârsta de doar 53 de ani, exact acum 20 de ani. Ea a lăsat în urmă un repertoriu de peste 20 de piese care refuză îndărătnic să fie uitate, 20 de piese în care trăieşte încă viu şi niciodată pervertit de vremuri sufletul Mariei Bararu.

„Maria Bararu. Un nume atât de drag nouă”

Cu ocazia festivalului a fost dezvelit un bust al cântăreţei realizat la iniţiativa profesorului Ioan Iţco, şi el născut în satul Stânca, de către artistul din Cernăuţi, Cristi Bota. Bustul a fost amplasat în faţa Căminului Cultural din Zvoriştea care poartă, de asemenea, numele „Maria Bararu”.

De acolo, de fapt, din preajma bustului au plecat toate manifestările zilei la care au participat fiica Mariei, Mihaela Simion, apoi alte rude ale artistei, primarul comunei, Constantin Bararu, însoţit de alţi reprezentanţi ai autorităţii locale, cadre didactice, personalităţi ale comunei venite din diferite colţuri ale ţării şi oameni ai comunei, mulţi oameni ai comunei.

Lângă bustul Mariei Bararu a pornit readucerea aminte, mai întâi cu o slujbă de pomenire, apoi printre oamenii locului, care au depănat fel de fel de amintiri pe care, mândri că au cunoscut-o, le-au construit cu ea sau pe lângă ea.

Un public care a umplut „ochi” sala de spectacole a Căminului Cultural a aplaudat apoi spectacolul de gală în care au curs momentele folclorice ale unor îndrăgiţi solişti de muzică populară din judeţul Suceava şi ale preţioşilor invitaţi. Au cântat astfel, cinstindu-se pe sine, dar şi amintirea Mariei Bararu, artiştii Bogdan Ciobanu, Simona Matachi, Alexandru Brădăţan şi Andreea Haisan, Angelica Flutur, Constantin Bahrin, Daniela Condurache, Anton Achiţei.

Înaintea tuturor însă, un grup de copii ai Şcolii primare din Stânca, câteva voci minunate de copii foarte talentaţi, au cântat folclor autentic şi, cu siguranţă, momentul i-ar fi plăcut mult Mariei. Pe scenă, micii artişti au fost frumoşi şi ireproşabili, iar după cortină, învăţătoarea şi directoarea şcolii lor, Angela Sfichi, a tremurat de emoţie pentru ei şi cu emoţia amintirilor unui sat întreg.

„Şcoala din Stânca e locul de unde au pornit spre lume mulţi oameni. Fiecare, într-un fel sau altul, a făcut ceva pentru sine, pentru cei din jur, pentru locul unde s-a aflat de-a lungul vieţii. Dar Maria Bararu a făcut cunoscut unei ţări întregi numele satului ei, a cântat în grai popular autentic despre oamenii locului natal, despre frumuseţea sufletelor lor, despre pădurea care freamătă şi azi la capătul satului (…) Maria Bararu: Un nume atât de drag nouă, locuitorilor satului Stânca”, sunt cuvintele Angelei Sfichi prinse în paginile cărţii despre care este vorba în următoarele rânduri.

Cu toată dragostea, Mircea Sfichi

Cu prilejul primei ediţii a Festivalului „Maria Bararu” a fost lansat volumul cu CD „Maria Bararu – La fântâna cu uluc”, realizat de fostul nostru coleg, ziaristul şi scriitorul Mircea Sfichi, el însuşi fiu al satului. Este un volum ale cărui rânduri curg firesc, cu căldură, şi care strânge în el nu numai biografia cântăreţei şi amintirile celor care au iubit-o, ci şi informaţii, unele inedite, despre părinţii şi bunicii ei, despre comuna Zvoriştea şi satul Stânca, despre contextul istoric în care Maria Bararu s-a născut, a copilărit, a evoluat artistic. Se regăseşte, de asemenea, în carte un interviu, realizat cu o sinceritate absolută, cu fiica ei, Mihaela, precum şi mărturii la fel de oneste despre viaţa între extaz şi agonie pe care Maria a trăit-o curajoasă, mereu cu zâmbetul pe buze, dar care a consumat-o mult prea repede.

„Privind cu ochii minţii în acest volum, vei afla fapte inedite despre marea noastră cântăreaţă, care atunci când vorbea despre Zvoriştea ei natală, plângea. A iubit viaţa, a iubit oamenii adevăraţi, a fost mai tot timpul veselă, dar a plecat dintre noi acoperită de tristeţe”, scrie Mircea Sfichi în invitaţia la lectură pe care o face cititorilor „cu toată dragostea”.

Tot Mircea Sfichi, împreună cu primarul Constantin Bararu, a adus de pe scena Căminului Cultural salutul şi recunoştinţa unei comunităţi mândre de fiii satului care s-au realizat în viaţă ca oameni demni şi ca profesionişti redutabili.

„Mamei îi datorez faptul că în viaţa mea libertatea a fost mai importantă decât orice”

Am cunoscut-o la Zvoriştea pe Mihaela Simion, fiica Mariei Bararu, arheolog, istoric şi muzeograf al Muzeului Naţional, o persoană caldă şi liberă, amabilă şi sinceră, care în ciuda anilor mulţi petrecuţi în capitală are încă accent moldovenesc. Am vorbit despre mama ei, despre frumosul şi dramaticul din viaţa cântăreţei şi a lor împreună, şi am convenit, ca oameni pozitivi ce suntem, să vorbim despre Maria cea care a trăit şi în mari tristeţi, nu numai prin amintiri plăcute şi vesele.

„Eu am învăţat foarte bine şi ştiţi că pe atunci copiii mai isteţi intrau în vizorul organelor de securitate. Mama lucra în cadrul armatei, aşa că mă pregătise pentru asta şi mă învăţase ce să spun dacă vin la mine securiştii sau de la partid. «Fata mamii, să nu zici „nu”, dar niciodată „da”. Să zici ca mine când au vrut să mă facă membru de partid, adică: E o mare onoare, dar nu mă pot ridica la un nivel atât de înalt. Eu mai spun bancuri, mă ţin de tot felul de glume şi nu cred că pot face onoare partidului. Ba, cred că i-aş aduce prejudicii». Pentru securişti exista şi opţiunea că nu puteam să ţin secrete. Mi-a prins bine învăţătura asta când a fost cazul. Mamei îi datorez faptul că în viaţa mea libertatea a fost mai importantă decât orice.

Ţin minte ce a păţit săraca, după ce mi-am făcut abonament la Biblioteca Engleză, unde mai vedeam un film, mai citeam. A fost chemată la securitate din cauza asta, iar acolo i-au spus că fata ei are tendinţe cosmopolite şi că nu-i prea sănătos asta. Ţin minte ce mi-a zis mama că le-a răspuns: «Eu nu ştiu ce înseamnă asta cosmopolit, dar ştiu că fata mea a fost crescută bine».

Mama mea, Maria Bararu, n-a făcut niciodată compromisuri politice şi nici în artă, chiar dacă asta a pus frână carierei ei. Nu veţi găsi niciun vers în repertoriul ei, nicio înregistrare în care să apară ceva de genul „badea-i pe tractor”. N-a cântat niciodată folclor de tip nou şi poate de aceea, în ciuda talentului ei, n-a fost o mare vedetă. Pe ea o durea în cot de asta. În prieteniile ei, în contactele ei cu lumea a contat întotdeauna omul, nicidecum interesul”, a povestit Mihaela Simion, care o avea alături pe Rodica, nepoata pe care Maria Bararu a crescut-o ca pe a doua fiică şi care seamănă foarte bine cu regretata artistă.

Om străin, întâmplat prin Zvoriştea pe 15 august, am tras cu urechea pe lângă grupurile de martori ai vieţii şi cântărilor Mariei Bararu. Din amintirile lor părea că Maria mai cântă încă pe scenele serbărilor şi concursurilor şcolare. Puteam să cred că acum un ceas a făcut cuiva din mână şi i-a zâmbit larg pentru că i-a lăudat glasul, că încă mai deschide poarta şi pofteşte prietenii veniţi în vizită în casa copilăriei sale sau că tocmai a râs în uliţă la un banc bun şi că de fapt n-a plecat niciodată în lume să cânte şi să sufere.

Puteam să cred că, de fapt, n-a murit niciodată.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: