Sandalele ca simbol al puterii

La vremuri noi, simboluri noi. Din păcate, vremurile nu sunt prea noi şi nici nu vor să se înnoiască de-a binelea, dar simbolurile, da. Aşa au ajuns sandalele simbol al puterii alături de capotul înflorat al prim-ministrei Viorica Dăncilă. Ca simbol al puterii, Ceauşescu îşi făcuse sceptru pe care-l afişa la momente festive, iar acest simbol regal al puterii absolute demonstrează că cei ce ajung în fruntea ţării noastre îşi pierd cu mare uşurinţă uzul raţiunii. Nu cred, însă, că puterea politică ar putea corupe şi un cetăţean onest, bine educat, conştient de valoarea sa intelectuală. Din păcate, aceşti oameni integri arareori ajung în fruntea statelor.

Să nu uităm, totuşi, că sandalele au mai avut a face cu puterea demult, în Roma antică. Ba chiar un împărat, cam petrecăreţ din fire, se numea Caligula („săndăluţă”) şi a rămas în istorie mai cu seamă prin calul său, Incitatus, ridicat de el însuşi la rang de senator, stârnind peste două mii de ani hazul lui Păstorel Teodoreanu.

Ce rost are discuţia de faţă, vă veţi întreba, iar răspunsul nu poate fi ocolit: uneori diriguitorii uită ce hram poartă, îşi abandonează fotoliile (de lucru!) şi se apucă de făcut filme, cu regie, cameramani, recuzită…, un fel de jurnale de actualităţi numai bune de arătat lumii şi faţa „umană” sau „umanizată” a respectivelor personaje, în genere compromise sau hârşite, uzate de funcţii şi gafe, de nu cumva va fi fiind vorba şi de incompetenţă.

Căci nu altul a fost rostul scenetelor mai mult decât penibile şi ridicole jucate de prim-ministra Viorica-Vasilica Dăncilă, ministrul de finanţe Eugen-Orlando Teodorovici şi Mihai Fifor, secretarul general al PSD, pe o plajă din Sulina şi într-o tabără de copii străini. Se vede că politicienii noştri încă nu au învăţat lecţia modestiei şi a bunei cuviinţe: nu-i interesează pe contribuabili cum îşi petrece fiecare lider sau funcţionar timpul liber, decât în măsura în care respectă sau nu convenţiile sociale. Într-o ţară democratică astfel de „ştiri” apar doar în ziarele şi televiziunile de cancan, de entertainment şi nu ocupă agenda publică.

De aceea mi-e clar că scenetele jucate de cei trei au avut un alt scop, unul electoral, caz în care respectivii ar trebui întrebaţi cât a costat şi cine a plătit „distracţia”. „Umanizarea” (la care se referă Traian Băsescu) nu intră în sarcina statului şi nu se face pe banii contribuabilului. Toate datele demonstrează că această umanizare le trebuia pentru lansarea tandemului Dăncilă – Teodorovici la alegerile prezidenţiale din noiembrie, deocamdată testându-se cine să fie preşedinte şi cine prim-ministru. Cât despre manipulările că primul nume va fi al doilea, iar al doilea, primul, ar fi bine ca respectivii freelanceri să şi le ţină pentru ei înşişi.

Ca să reintre în graţiile publicului şi să-şi dreagă imaginea, au fost necesare scenetele ridicole: prim-ministrul României cu sandalele în mână pe nisip şi în apa mării, cu capotul multicolor udat şi înnisipat, inclusiv strecurarea pe plajă pe sub un leaţ de gard străjuitor. Cică plimbatul pe nisipul ud „face bine la bătături”. Vom vedea la alegeri cât de bine face la imagine, fiindcă acesta le era scopul.

Pe de altă parte, tentativa asta de promovare mediatică nici nu le poate fi imputată integral respectivilor, fiind vorba de o lovitură de PR pregătită îndelung de specialiştii de două parale ai comunicării, plătiţi pe bani publici foarte mulţi, dar din care marea masă a cetăţenilor n-are absolut nimic de câştigat. Le poate fi imputată numai în măsura acceptului şi a timpului pierdut degeaba. În fond, după renunţarea la consilierii israelieni ai lui Dragnea, noii sau poate vechii angajaţi în serviciul PR au vrut să-şi dovedească loialitatea şi utilitatea. În mod neaşteptat, costisitoarele exerciţii de imagine şi-au ratat ţinta: în afara unei destrăbălări imagistice împinse pe toate canalele, efectele nu s-au produs, iar timpul le-a şi dat deoparte.

Cred că mult mai aducătoare de câştiguri electorale ar fi fost o discuţie aşezată a tuturor factorilor de răspundere, câteva mii bune, şi a mediilor educaţionale despre rezultatele critice ale ultimelor examene, evaluarea naţională şi bacalaureatul… Dar cui îi mai arde de viitorul României?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: