O familie care face cinste comunei Stroieşti

 Nu ştiu de ce, dar evenimentele tragice care se întâmplă în mod firesc în anumite familii te impresionează atât de mult, încât te determină să faci anumite conexiuni şi să analizezi un bilanţ al activităţii componenţilor ei. Doresc să scriu acest articol pentru a aduce un elogiu familiei Velehorschi, originară din satul Stroieşti, comuna Stroieşti. La începutul lunii trecute a încetat din viaţă Toader Velehorschi, primul automacaragiu al Întreprinderii Regionale de Electricitate Suceava, angajat al ei încă din anul 1960, odată cu înfiinţarea întreprinderii care şi-a desfăşurat activitatea pe teritoriul actualelor judeţe Suceava şi Botoşani. Nu existau pe atunci, desigur, atâtea instalaţii electrice ca în prezent, dar în fiecare zonă a fostei regiuni apăruse deja câte un nucleu de reţele electrice, posturi de transformare, microcentrale locale şi de asemenea primele instalaţii electrice interioare în toate oraşele şi chiar în unele sate din apropierea acestora. Starea drumurilor era sub orice critică. Ţin minte că în 1960 se lucra la prima şosea care se pregătea pentru asfaltare pe teritoriul regiunii între oraşele Suceava şi Fălticeni.

Ei bine, acest om, Toader Velehorschi, reuşea, printr-o muncă extraordinară, să ajungă cu automacaraua lui, în cel mai scurt timp posibil, de la Suceava la Vatra Dornei, iar apoi de acolo la Dorohoi sau Liteni unde apa râului Suceava se varsă în Siret, pentru a ajuta echipele de electricieni să remedieze avariile care apăreau atât iarna când era cel mai mare ger, cât şi de multe ori primăvara-vara, când apăreau inundaţii sau alte asemenea fenomene care conduceau la întreruperea energiei electrice în respectivele localităţi. Era un foarte bun om şi coleg de muncă, un foarte bun meseriaş şi, ceea ce era poate cel mai important, este că niciodată nu spunea nu şi îi mobiliza şi pe ceilalţi colegi la treabă. Începuse să îi placă de colegii electricieni cu care lucra zi de zi împreună. Aveau o meserie riscantă, înţelesese ce înseamnă să lucrezi în apropierea tensiunii şi în mod deosebit îi plăcea că aceşti oameni aduceau multă bucurie în casele oamenilor care renunţau la lampa cu gaz şi aveau de acum posibilitatea să aibă lumină electrică în casă, să aibă un aparat de radio, mai târziu un televizor apoi un frigider. Să nu uităm că în perioada 1962-1963, mai ales după înfiinţarea şantierului de construcţii-montaj al IRE-ului, ritmul de electrificare a satelor a crescut foarte mult, iar numărul de abonaţi de asemenea. Simţea Toader al nostru că este o meserie de viitor şi se gândea ca şi copiii lui să îmbrăţişeze această meserie. Avea 84 de ani când, recent, s-a pierdut. Primul lui copil şi-a ales meseria de electrician, a ajuns să lucreze pentru a câştiga mai bine, tocmai la Timişoara, iar acolo, din păcate, a murit accidentat. Al doilea lui copil, după terminarea stagiului militar, avea deja locul de muncă asigurat la întreprinderea noastră, tot ca electrician. Ce l-a determinat să treacă cu un coleg de-al lui graniţa nu-mi dau seama, dar a fost prins, bătut bestial şi, drept urmare, se găseşte şi acum într-un sanatoriu în care sunt internaţi bolnavii cu probleme psihiatrice. Al treilea copil, o fată, este plecată de mulţi ani în Italia. După caracterul şi munca pe care a depus-o, Toader merita o soartă mai bună…

Fratele lui Toader, Constantin Velehorschi, a absolvit Şcoala Profesională de Electricieni şi a fost cel mai longeviv electrician pe care l-a avut IRE Suceava. A lucrat până la pensie şi lucrează şi în prezent ca pensionar, fiind solicitat la repararea unor instalaţii electrice interioare. Sunt puţini abonaţi locuitori ai municipiului Suceava care să nu-l fi avut niciodată în casă prezent pe Costică Velehorschi, sosit prompt pentru remedierea deranjamentelor. A fost căsătorit cu Paraschiva, consăteanca lui din Stroieşti, care a lucrat în întreprinderea noastră mai întâi la Laboratorul de Contori, iar apoi în tura care asigura permanenţa pentru primirea reclamaţiilor de la abonaţi şi pentru înregistrarea deranjamentelor care apăreau în instalaţiile de alimentare cu energie electrică. Nu trecuse nici o săptămână întreagă de la decesul lui Toader până când Paraschiva Velehorschi a decedat şi ea! A fost o lovitură foarte grea pentru Constantin Velehorschi, care şi-a pierdut practic într-o singură săptămână şi fratele şi soţia. Împreună, Constantin şi Paraschiva au avut trei copii. Primul, Stelian Velehorschi, a devenit electrician, s-a remarcat în activitatea profesională prin seriozitate şi prin respectarea întocmai a regulamentelor de exploatare tehnică a reţelelor electrice şi totodată a normelor de protecţie a muncii foarte stricte în activitatea pe care a desfăşurat-o. A reuşit să devină student al Facultăţii de Inginerie Electrică şi Ştiinţa Calculatoarelor de la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava şi să devină astfel primul inginer din familie. După privatizarea reţelelor electrice şi preluarea acestora de către compania germană E.ON a trecut prin diferite locuri de muncă şi în prezent lucrează în staţiile de transformare ale acestei companii care, pe lângă reţelele de joasă şi medie tensiune au şi părţi din instalaţii care funcţionează la tensiunea de 110 kV. Al doilea copil este tot un fecior, Silviu Velehorschi. El continuă să lucreze exact în acelaşi gen de instalaţii în care a lucrat tatăl lui şi tot în tură în activitatea de exploatare a instalaţiilor de joasă şi medie tensiune. Şi el a absolvit aceeaşi facultate, tot la Suceava, este deci al doilea inginer al familiei Velehorschi care asigură continuitatea în profesia de electrician iniţiată de unchii lui şi dusă mai departe de tatăl lui. Al treilea copil, o fată, Valeria (toţi o ştiu ca Valerica) lucrează la Spitalul Judeţean de Urgenţă Suceava.

Desigur că, la rândul lor, copiii lui Stelian şi ai lui Silviu au devenit electricieni, au urmat cursurile facultăţii de profil şi la ora actuală deja îşi dau Masteratul în domeniu asigurând prin munca şi pregătirea lor nu numai continuitatea şi tradiţia ci şi creşterea nivelului de competenţă. Ce mândri au fost părinţii şi bunicii de rezultatele educaţiei pe care le-au dat-o copiilor şi nepoţilor!

În anul 2008, un număr din foştii angajaţi ai IRE-ului Suceava am hotărât să înfiinţăm o asociaţie a pensionarilor care s-a numit şi se numeşte şi acum „Seniorii Electricităţii”. Constantin şi Paraschiva Velehorschi au fost membrii fondatori ai acestei asociaţii. Veniturile acestei asociaţii provin din sponsorizări şi din cotizaţii ale membrilor ei. Cum IRE Suceava a avut în toate oraşele unităţi teritoriale (Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Rădăuţi, Fălticeni, Gura Humorului), asociaţia are câte un responsabil pentru colectarea cotizaţiilor în fiecare din zonele fostelor unităţi. La Suceava, această misiune grea nu putea fi încredinţată mai bine altcuiva decât lui Constantin Velehorschi. Aşa cum s-a achitat cu brio cu tot ce avea de făcut în timpul serviciului, aşa procedează şi acum şi numai datorită lui reuşim să strângem sume de bani din care în principal ajutăm familiile ale căror copii şi nepoţi au avut de suferit din cauza pierderii bunicilor sau părinţilor (tatălui de regulă) care şi-au pierdut viaţa prin electrocutare în instalaţiile fostului IRE sau accidente de muncă. Nu am văzut niciodată pe cineva mai recunoscător şi mai mulţumit că nu au fost uitaţi de foştii colegi de muncă ai părinţilor lor.

Familia Velehorschi face cinste satului şi comunei Stroieşti. Am participat la înmormântarea Paraschivei împreună cu inginerul Gheorghe Berjan, vicepreşedinte al asociaţiei „Seniorii Electricităţii”, fost mulţi ani la rând şef al Centrului Energetic Municipal Suceava. M-a impresionat numărul de consăteni care a venit la înmormântare, solidaritatea lor cu familia îndurerată. Este drept că era evenimentul foarte aproape de ziua de Rusalii care a fost în acest an şi Ziua Recunoştinţei pentru Eroii Neamului. Cimitirul din Stroieşti merită vizitat pentru cultul care există pentru eroi. Aproape toate familiile care au fost prezente acolo aveau pe cineva din moşi sau strămoşi mort pe frontul din Primul Război Mondial sau cel de-al Doilea Război Mondial şi recunoştinţa pentru eroi m-a impresionat.

Nu pot să uit că eroul naţional, fostul profesor Ion Grămadă, care a murit în bătălia de la Cireşoaia din Primul Război Mondial, are acea statuie care străjuieşte satul Stroieşti. Cred că, dacă ar fi văzut câtă lume s-a adunat pentru a-i cinsti pe eroi şi pentru a participa la înmormântarea unui consătean de-al lui care a făcut cinste satului, s-ar fi mândrit. Şi noi, cei din fostul IRE, ne-am mândrit că ai noştri colegi de muncă fac cinste localităţii în care s-au născut şi nouă cei care suntem membrii asociaţiei „Seniorii Electricităţii”.

OVIDIU MUSTAŢĂ,

preşedinte al Asociaţiei „Seniorii Electricităţii”

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: